Negative jurisdiction conflict resolved: return-of-execution claim assigned to Sector 5 Court on binding interlocutory jurisdiction ruling.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 27 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Cabinet de Avocat B. şi BEJ C., întoarcerea executării silite, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2683 din 24 martie 2017 şi de hotărârea de completare a dispozitivului din 25 mai 2017, ambele pronunţate de către Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016, soluţie menţinută de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 1012/A/05.06.2018.

În cuprinsul cererii formulate, contestatoarea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2683 din 24 martie 2017, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. D. S.A., în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.R.L. şi SCPEJ C., a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare şi a redus onorariul executorului judecătoresc, de la suma de 6000,02 RON la suma de 1175,01 RON, şi onorariul avocatului, de la suma de 3500 RON la suma de 500 RON, a dispus întoarcerea executării silite şi restituirea către contestator a sumelor de 4825,01 RON, din onorariul executorului judecătoresc şi 3000 RON, din onorariul avocatului, a dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 881 RON, achitată conform chitanţei nr. x din 14 aprilie 2016.

Prin hotărârea de completare a dispozitivului din 25 mai 2017, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă a admis cererea de completare a hotărârii formulată de contestatoarea S.C. D. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare şi a redus onorariul executorului judecătoresc, de la suma de 6678,18 RON la suma de 1307,81 RON, şi onorariul avocatului, de la suma de 4500 RON la suma de 500 RON, a dispus întoarcerea executării silite şi restituirea către contestator a sumelor de 5370,37 RON, din onorariul executorului judecătoresc, şi 4000 RON, din onorariul avocatului, a dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 RON, achitată conform chitanţei nr. x din 14 aprilie 2016.

A mai arătat contestatoarea că prin adresa din 28 iunie 2018, creditoarea S.C. D. S.A. a notificat-o să îi restituie suma de 19.076,38 RON, compusă din 4825,01 RON, cu titlu de diferenţă onorariu executor, şi 3000 RON, cu titlu de diferenţă onorariu avocat, aferente dosarului execuţional nr. x/2016, şi 5370,37 RON, cu titlu de diferenţă onorariu executor, şi 4000 RON, cu titlu de diferenţă onorariu avocat, aferente dosarului execuţional nr. x/2016.

La rândul său, contestatoarea a notificat avocatul şi executorul judecătoresc să îi achite creditoarei S.C. D. S.A. sumele de bani solicitate în temeiul titlurilor executorii, însă aceştia au refuzat să dea curs solicitării sale.

De comun acord cu creditoarea, contestatoarea S.C. A. S.R.L. i-a virat creditoarei S.C. D. S.A. suma de 17195,38 RON, în trei tranşe lunare.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 723-726 C. proc. civ.

La data de 04 februarie 2019, intimata Cabinet de Avocat B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

La data de 15 februarie 2019, intimatul BEJ C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată; totodată a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti motivat de faptul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul, sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar la momentul sesizării organului de executare, debitorul, respectiv S.C. D., avea sediul în localitatea Baia Mare, judeţul Maramureş, sens în care cererea de întoarcere a executării silite este de competenţa Judecătoriei Baia Mare.

La data de 13 ianuarie 2020, instanţa a pus în discuţie excepţia nulităţii actelor de procedură întocmite la termenele de judecată din data de 04 septembrie 2019 şi 13 septembrie 2019, întrucât executorul judecătoresc nu a fost citat la sediul procesual ales; de asemenea, a repus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată de intimatul BEJ C..

Prin sentinţa civilă nr. 457/2020 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă excepţia nulităţii şi, în consecinţă, au fost anulate încheierile de şedinţă din data de 04 septembrie 2019 şi 13 septembrie 2019; a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată soluţionarea cauzei privind pe contestatoarea A. S.R.L. şi pe intimaţii Cabinet de Avocat B. şi BEJ C., în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 153 din C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.

S-a mai reţinut că această sancţiune a nulităţii, invocată de intimatul BEJ C., se impune a fi aplicată actelor de procedură reprezentate de încheierile de şedinţă din 04 septembrie 2019 şi din 13 septembrie 2019, întrucât acest intimat nu a fost citat la sediul procesual ales, iar sancţiunea nulităţii este prevăzută de art. 174 alin. (1) şi (3), prin raportare la art. 153 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea fiind prezumată în acest caz prevăzut de lege şi rezidă în nerespectarea dreptului la apărare al părţii nelegal citate.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimatul BEJ C., această instanţă a apreciat că se impune a fi reanalizată în urma admiterii excepţiei nulităţii.

S-a arătat că reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa cu o cerere de întoarcere a executării, iar nu de pretenţii, pe calea dreptului comun, fapt ce rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, din temeiul de drept indicat, dar şi din răspunsul la lămuririle solicitate în şedinţă publică.

În aceste condiţii, în materie de competenţă, această instanţă a reţinut că sunt incidente prevederile speciale instituite prin art. 723-726 C. proc. civ., art. 724 alin. (3) C. proc. civ. prevăzând expres că întoarcere a executării, formulată pe cale separată, va fi solicitată instanţei de executare, respectiv judecătoriei de la sediul debitorului, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În dosarele de executare indicate în cererea de chemare în judecată, respectiv nr. 111/2016 şi nr. 112/2016, instrumentate de BEJ C., calitatea de debitor aparţine societăţii D. S.A., cu sediul în Baia Mare, judeţul Mureş, iar ceea ce prezintă importanţă sub aspectul competenţei instanţei de executare este domiciliul/sediul debitorului la data sesizării organului de executare.

Conchizând, având în vedere caracterul de ordine publică al normei de competenţă prevăzute de art. 724 alin. (3) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3, raportat la art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4859/2020 din 17 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Cabinet de Avocat B. şi SCPEJ C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Baia Mare şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat "întoarcerea executării", efectuată în temeiul sentinţei civile nr. 2689/2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, menţinută prin decizia civilă nr. 1012/A din 05 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş, cu consecinţa obligării pârâtului Cabinet de Avocat B. la plata sumei de 7000 RON, reprezentând diferenţă de onorariu avocaţial, şi a pârâtului SCPEJ C. la plata sumei de 10.195,38 RON, reprezentând diferenţă onorariu executor judecătoresc.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtul SCPEJ C. şi a constatat că acţiunea care vizează întoarcerea executării este de fapt o acţiune în pretenţii, fiind aplicabile dispoziţiile art. 116, art. 112 şi art. 107 C. proc. civ., competenţa fiind alternativă.

Aceeaşi instanţă, însă, după ce a constatat lipsa de procedură cu SCPEJ C., a anulat încheierile de şedinţă din 04 septembrie 2019 şi 13 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei civile, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

A mai reţinut această instanţă că raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii, instanţa nu a fost sesizată cu o veritabilă cerere de întoarcere a executării, ci o acţiune în pretenţii, întrucât nu există un dosar execuţional pe rolul SCPEJ C., în baza titlurilor executorii arătate în cuprinsul cererii pentru a fi competentă instanţa de executare, respectiv Judecătoria Baia Mare.

S-a mai arătat că pârâţii nu au sediul în raza teritorială a Judecătoriei Baia Mare, iar reclamanta a sesizat Judecătoria Sectorului 5 pentru soluţionarea cererii sale, instanţă care, de altfel, a calificat iniţial acţiunea ca fiind o acţiune în pretenţii şi a stabilit competenţa în favoarea sa, însă, ulterior, a apreciat că este ţinută de denumirea dată cererii de chemare în judecată ca fiind o "cerere de întoarcere a executării" şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Baia Mare, ca instanţă de executare.

Instanţa a concluzionat că dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. privind alegerea competenţei de către reclamant sunt imperative, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar Judecătoria Baia Mare nu se regăseşte printre acestea, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, prin care contestatoarea A. S.R.L. a solicitat întoarcerea executării silite, în contradictoriu cu intimaţii Cabinet de Avocat B. şi BEJ C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2683 din 24 martie 2017 şi de hotărârea de completare a dispozitivului din 25 mai 2017, ambele pronunţate de către Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Baia Mare a fost generat de modul de stabilire a obiectului acţiunii deduse judecăţii.

Judecătoria Sectorului 5 a apreciat că contestatoarea A. S.R.L. a înţeles să învestească instanţa cu o cerere de întoarcere a executării, iar nu cu o acţiune în pretenţii, formulată pe calea dreptului comun, iar Judecătoria Baia Mare a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune în pretenţii, iar nu o veritabilă cerere de întoarcere a executării, întrucât nu există un dosar execuţional în baza titlurilor executorii arătate în cuprinsul cererii.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 13 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei teritoriale invocată de BEJ C., reţinându-se, în esenţă, că cererea dedusă judecăţii prin care se solicită întoarcerea executării silite vizează, în fapt, pretenţii împotriva debitorilor pârâţi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 116, art. 112 şi art. 107 C. proc. civ., competenţa teritorială fiind alternativă, iar reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

La termenul de judecată acordat în cauză, respectiv la 13 noiembrie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că societatea constestatoare A. S.R.L. a precizat că obiectul cauzei este întoarcerea executării silite, potrivit temeiurilor de drept invocate, respectiv art. 723-726 C. proc. civ., şi având în vedere nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul BEJ C., la sediul procesual ales, instanţa a amânat cauza în vederea citării intimatului, cu solicitarea de a-şi exprima poziţia procesuală în raport cu cele reţinute la termenele anterioare, inclusiv sub aspectul procedurii de citare.

La data de 23 decembrie 2019, intimatul BEJ C. a răspuns solicitărilor instanţei, arătând că, la termenele din 04 septembrie 2019 şi 13 noiembrie 2019, nu a fost legal citat la sediul procesual ales, iar cu privire la calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, a precizat că instanţa a fost învestită cu o cerere de întoarcere a executării silite, competenţa de soluţionare fiind în favoarea instanţei de executare, respectiv Judecătoria Baia Mare.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, la termenul din 13 ianuarie 2020, a pus în discuţie excepţia nulităţii actelor de procedură întocmite la termenele de judecată din data de 04 septembrie 2019 şi 13 septembrie 2019, întrucât executorul judecătoresc nu a fost citat la sediul procesual ales; în subsidiar, a repus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată de intimatul BEJ C..

Prin sentinţa civilă nr. 457/2020 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă excepţia nulităţii şi, în consecinţă, au fost anulate încheierile de şedinţă din data de 04 septembrie 2019 şi 13 septembrie 2019; a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată soluţionarea cauzei privind pe contestatoarea A. S.R.L. şi pe intimaţii Cabinet de Avocat B. şi BEJ C., în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.

Prin urmare, având în vedere succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-a stabilit competenţa general, material şi teritorial, raportat la natura cererii cu care a fost învestită, procedând, totodată, la calificarea acesteia, prin încheierea interlocutorie din data de 13 septembrie 2019, aspect în raport de care instanţa nu se mai putea dezînvesti, ţinând cont de dispoziţiile art. 235 C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase."

Aşadar, cum prin încheierea din 13 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, verificându-şi competenţa, a pronunţat o încheiere interlocutorie asupra căreia nu mai poate reveni, competenţa, astfel stabilită, a rămas câştigată în favoarea acestei instanţe şi, în acest fel, o eventuală necompetenţă teritorială s-a acoperit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Cabinet de Avocat B. şi BEJ C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Cabinet de Avocat B. şi BEJ C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.