Inadmissibility of cassation in abuse of property restitution cases where appellate decision is the final degree of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 04 martie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 24101 din 27 decembrie 2018, cu consecinţa emiterii unei noi decizii de compensare prin puncte, pentru imobilul situat în Bucuresti, str. x, ce face obiectul dosarului de despagubiri nr. 57176/CC din17 iulie 2014 .

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 165/2013.

Prin sentinţa nr. 2230/2019 din 14 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă contestaţia, a fost anulată Decizia de invalidare nr. 24101 din 27 decembrie 2018, emisă de pârâtă în dosarul de despăgubiri nr. 57176/CC din 17 iulie 2014, a fost obligată pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare prin 103.329 puncte, ca urmare a validării integrale a Dispoziţiei primarului nr. 17171 din 27 mai 2013 şi s-a luat act că contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia tardivităţii apelului declarat de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 2230 din 14 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a fost constatat nul apelul declarat de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2230 din 14 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului decizia de compensare pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x, pentru un număr de puncte corespunzător valorii imobilului de 55.310 euro, conform cursului de schimb stabilit de BNR la data emiterii deciziei de compensare; au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate; a fost obligată apelanta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata către apelantul reclamant a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial şi a fost respinsă cererea apelantului-reclamant privind cheltuielile cu onorariul expertului.

2. Cererea de recurs

Prin cererea depusă la data de 01 iulie 2020, pe rolul Curţii de Apel Buucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva împotriva deciziei civile nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 iulie 2020 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa obligării pârâtei să îi emită o nouă decizie prin care valoarea despăgubirilor pentru apartamentul situat în Bucureşti, str. x, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. 57176/CC/17 iulie 2014, să fie stabilită în acord cu prevederile Legii nr. 247/2005, prin utilizarea valorii de piaţă, determinată în baza standardelor de evaluare, aşa cum prevede sentinţa civilă nr. 585 din 27 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2008, definitivă şi irevocabilă, şi decizia nr. 17171 din 27 mai 2013, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti în baza sentinţei anterior menţionate.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor în vederea judecării cererii de recurs deduse judecăţii.

3. Considerentele instanţei de recurs

Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 24101 din 27 decembrie 2018, cu consecinţa emiterii unei noi decizii de compensare prin puncte, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. 57176/CC/17 iulie 2014.

Cererea a fost formulată la 04 martie 2019 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Înalta Curte reţine că art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabil în prezenta speţă, prevede că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, rezultă că decizia civilă nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.