Contestare în anulare inadmisibilă pentru vicii de compunere și taxă de timbru în acțiune de daune prejudicii

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 25.10.2018, pe rolul Tribunalul Brăila, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, în calitate de comitent, pentru ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să fie obligat la plata sumei de 158.562.727 euro cu titlu de daune materiale, prejudiciu calculat până la data de 31.12.2012, urmare a interdicţiei în anul 2001, de a-şi valorifica produsul cartofi în calitate de producător agricol, de către numitul B.. A solicitat şi suma de 2.000.000 euro cu titlu de daune morale, urmare a torturii psihice la care a fost şi este supus, având nenumărate căderi psihice, perioadă de 17 ani în care şi-a pierdut sănătatea şi familia.

Prin cererea depusă la data de 6.11.2018, reclamantul a precizat că prin acţiunea pe care a depus-o, a solicitat să fie despăgubit pentru prejudiciile materiale şi morale pe care i le-a produs numitul B., prin interdicţia de a valorifica produsul cartofi, în calitate de producător agricol, în anul 2001. Prejudiciul material a fost stabilit în baza unei expertize extrajudiciare. Daunele materiale solicitate sunt ca urmare a torturii psihice la care este supus de 17 ani, fiindu-i distrusă sănătatea şi afacerea, prin decapitalizare, neavând cu ce să îşi susţină financiar familia.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 87/13.02.2019, Tribunalul Brăila a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei civile nr. 87/2019 a Tribunalului Brăila şi rejudecarea cauzei pe fond.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 94/A din 14 iunie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă a respins apelul formulat de apelantul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 87 din 13 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, ca nefondat.

4. Hotărârea pronunţată în recurs:

Prin decizia nr. 1907 din 1 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat recursul reclamantului declarat împotriva deciziei Curţii de Apel.

5. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul reclamant invocând, într-un prim motiv, nelegala constituire a completului de judecată de la termenul de judecată în şedinţă publică a cauzei în condiţiile în care unul dintre judecători şi magistratul asistent nu au făcut parte completul care a admis în principiu recursul, raportul a fost întocmit de un alt magistrat asistent iar rezoluţia de primire a fost semnată de către un alt judecător, neexistând la dosarul cauzei procese-verbale şi hotărâri ale Colegiului de conducere care să ateste legalitatea modificărilor aduse completului.

Un alt motiv al contestaţiei în anulare este acela că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de casare reprezentat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. indicat în memoriul de recurs, ci doar cu privire la pct. 8 al art. 488 Cpd proc.civilă. În acest sens arată că a criticat în recurs faptul că instanţa de apel nu a motivat de ce nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1954, însă instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei critici.

Mai susţine că a invocat la termenul de judecată din data de 1.10.2020 nulitatea încheierii din 28.05.2020, excepţie respinsă în mod abuziv. Cum respectiva încheiere este nulă, şi decizia definitivă este lovită de nulitate.

Arată că raportul întocmit în procedura de filtrare nu i-a fost comunicat, fiindu-i încălcat dreptul de a formula un punct de vedere, motiv pentru care actele de procedură ulterioare, inclusiv decizia pronunţată în cauză sunt nule.

Invocă în drept dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 1,3 şi 4 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei susţine că termenul de prescripţie este întrerupt întrucât CEDO nu s-a pronunţat încă asupra cererii adresate acestei instanţe.

La termenul de judecată din data de 4.02.2021 contestatorul a formulat şi o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în prezenta cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, aceasta urmează a fi respinsă întrucât nu se încadrează în cazurile ce reglementează o astfel de posibilitate la dispoziţia părţii care o achită. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în anumite situaţii strict determinate în conţinutul legii, respectiv: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române; h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. În cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate.

Or, contestatorul a afirmat în sprijinul solicitării sale de restituire a taxei de timbru că pretenţiile sale derivă dintr-o cauză penală astfel că litigiul este scutit de plata taxei de timbru.

Această solicitare nu poate fi valorificată în maniera procedurală aleasă, întrucât nu se încadrează în cazurile de restituire administrativă a taxei de timbru menţionate anterior, ci reprezintă o critică a caracterului timbrabil constatat de instanţa de recurs ce putea fi analizată exclusiv pe calea controlului de legalitate exercitat în calea de atac a reexaminării.

Neformulând cerere de reexaminare, contestatorul nu poate solicita restituirea taxei de timbru pentru argumentul invocat, motiv pentru care cererea astfel formulată este lipsită de temei legal.

Primul motiv al contestaţiei în anulare ce susţine nerespectarea principiului continuităţii completului de judecată se întemeiază pe teza conţinută în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. privind încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei.

Este de reţinut, ca situaţie premisă a analizării unei atare condiţii pe calea contestaţiei în anulare, că nelegala alcătuire a instanţei trebuie să fi fost invocată de către partea interesată în faţa acelei instanţe, care a omis a se pronunţa asupra ei. O astfel de situaţie nu se regăseşte în prezenta cauză în care contestatorul, prezent personal la termenul de dezbatere a recursului, nu s-a prevalat de o astfel de excepţie a nelegalei alcătuiri a instanţei iar neîndeplinirea acestei condiţii nu poate fi înlăturată de justificarea că nu a fost cunoscută compunerea completului de judecată anterior pronunţării hotărârii.

Pe de altă parte, noţiunea de alcătuire a instanţei vizează orice situaţie în care instanţa nu a fost alcătuită potrivit legii, fie ea de organizare judiciară, fie a celei de procedură iar acest motiv de contestaţie în anulare reia motivul de casare a hotărârii în recurs prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ.

Nerespectarea principiului continuităţii, reglementat de art. 19 şi 214 din C. proc. civ., nu reprezintă un caz de contestaţie în anulare, întrucât nu intră analiza noţiunii de alcătuire a instanţei, fiind un motiv distinct de recurs reglementat de art. 488 pct. 2 C. proc. civ. ("pronunţarea hotărârii de către un complet a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii"), motiv ce nu a fost preluat între cazurile strict prevăzute pentru calea de atac de retractare a contestaţiei în anulare, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Un alt motiv al contestaţiei în anulare este acela că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra motivului de casare reprezentat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. indicat în memoriul de recurs, ci doar cu privire la pct. 8 al art. 488 Cpd proc.civilă. În acest sens contestatorul susţine că ar fi criticat în recurs faptul că instanţa de apel nu a motivat de ce nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1954, însă instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra acestei critici.

Susţinerea contestatorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 pct. 3 C. proc. civ., este eronată întrucât, verificând considerentele deciziei atacate, se reţine că instanţa de recurs a încadrat criticile formulate în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nefiind ţinută de încadrarea efectuată de parte, şi s-a pronunţat asupra aplicabilităţii art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1954 referitor la întreruperea termenului de prescripţie.

Mai susţine contestatorul că a invocat la termenul de judecată din data de 1.10.2020 nulitatea încheierii din 28.05.2020, însă excepţia a fost respinsă în mod abuziv. Cum respectiva încheiere este nulă, şi decizia definitivă este lovită de nulitate. Arată că raportul întocmit în procedura de filtrare nu i-a fost comunicat, fiindu-i încălcat dreptul de a formula un punct de vedere, motiv pentru care actele de procedură ulterioare, inclusiv decizia pronunţată în cauză sunt nule.

Ultimele două critici nu se circumscriu cazurilor reglementate de lege în cazul contestaţiei în anulare în condiţiile în care ele au fost supuse dezbaterii instanţei de recurs, care a analizat susţinerile recurentului, o eventuală cenzură asupra legalităţii soluţiei date fiind incompatibilă cu respectiva cale extraordinară de atac de retractare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de contestatorul A..

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1907 din 1 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2021.