Nullity of cassation appeal for failure to allege statutory grounds of illegality and direct filing with the Supreme Court

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei B. la plata sumei de 50 RON, pretenţii ulterior majorate la suma de 5.000.000 euro, în temeiul răspunderii civile delictuale, pentru vătămarea gravă cauzată acestuia cu ocazia judecării dosarului penal nr. x/2012, în care pârâta a avut calitatea de preşedintă a completului de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin sentinţa civilă nr. 134 din 6 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Dolj.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj

Prin sentinţa civilă nr. 433 din 5 iulie 2019, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Cheltuielile procesuale avansate de stat, pentru care partea a beneficiat de scutire, prin încuviinţarea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, au rămas în sarcina statului.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 3217 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 433 din 05.07.2019 a Tribunalului Dolj.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs reclamantul A..

Prin motivele de recurs susţine că instanţele de fond au respins acţiunea în scopul vădit ca faptele pârâţilor să rămână nepedepsite. Arată că acesta a îndeplinit toate cerinţele pentru admiterea cererii de chemare în judecată, fiind împiedicat, însă, să indice existenţa faptelor ilicite, a prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre acestea, pentru ca mai apoi instanţa să-i respingă acţiunea, reţinând că nu au fost dovedite faptele ilicite.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

6. Procedura de filtru

La 17 iunie 2020 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului, din două perspective, pe de-o parte întrucât criticile din recurs nu vizează nelegalitatea deciziei recurate, în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cu aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar motivele de recurs nu pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, pe de altă parte, în raport de prevederile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., recursul nefiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, ci transmis direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin rezoluţia din 7 septembrie 2020 a fost stabilit termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, când Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra chestiunii nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susţineri care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., şi care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raţionamentului instanţei de apel pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin decizia civilă nr. 3217 din 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, a fost respins apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 433/05.07.2019 a Tribunalului Dolj, prin care a fost respinsă cererea reclamantului de acordare de daune pentru vătămarea produsă acestuia prin modul defectuos de judecare a dosarului penal nr. x/2012, în care pârâta a avut calitatea de preşedintă a completului de judecată.

În motivare, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că activitatea desfăşurată de magistraţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu poate fi analizată în contextul angajării răspunderii civile delictuale de drept comun, răspunderea judecătorului sau procurorului care şi-ar fi exercitat funcţia cu rea credinţă sau gravă neglijenţă fiind subsidiară răspunderii statului şi indirectă, motiv pentru care, în mod corect, a fost respinsă cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

În calea de atac a recursului, reclamantul a arătat doar generic faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea acţiunii, precum şi că acesta ar fi fost împiedicat să indice elementele prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, fără a arăta care sunt considerentele pentru care decizia Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă este nelegală.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţilor poate duce la casarea unei hotărâri.

Astfel, având în vedere că prin cererea de recurs recurentul nu s-a raportat în niciun fel la argumentele instanţei de apel, prin care s-a reţinut, practic, inadmisibilitatea atragerii răspunderii directe a magistraţilor pe calea unei acţiuni întemeiate pe dreptul comun, şi văzând că susţinerile din recurs nu pot fi analizate din perspectiva niciunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

Aceeaşi sancţiune a nulităţii recursului se impune, totodată, şi prin raportare la dispoziţiile 490 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.

În cauză, reclamantul A. a transmis cererea de recurs direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii de Apel Craiova, astfel că, şi din această perspectivă recursul declarat în cauză este lovit de nulitate.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) şi art. 490 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3217 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3217 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2020.