Complicity of non-contentious fee refund appeals in cassation jurisdiction

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 25 martie 2019, petentul A. a solicitat returnarea taxelor din dosarele nr. x/2015, y/2015* şi 4673/111/2015 ale Curţii de Apel Oradea.

Prin încheierea din 2 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii Spitalul Clinic Municipal "Dr. B." şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs petentul A., care a fost înaintat în vederea soluţionării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la 15 noiembrie 2019.

În cuuprinsul căii de atac, petentul a invocat excepţia de necompetenţă materială procesuală a completului de judecată specializat în materia de drept civil de a soluţiona prezentul litigiu din perspectiva faptului că o parte este o autoritate publică, iar izvorul naturii juridice al obiectului dedus judecăţii îl constituie normele juridice care reglementează refuzul nejustificat al autorităţii publice de răspunde la plângerea prealabilă ce este asimilat unui act administrativ unilateral definit ca atare de prevederile art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi cele care reglementează discriminarea.

Totodată, petentul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 18 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 22 septembrie 2020, s-a fixat termen în şedinţă publică la 20 octombrie 2020, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea căii de atac.

Analizând, cu prioritate, excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea căii de atac cu care a fost învestită, se reţin următoarele:

Calea de atac exercitată în cauză este îndreptată împotriva încheierii din 2 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015, prin care a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..

Procedura de soluţionare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este reglementată de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la alin. (4) din dispoziţia legală menţionată fiind prevăzut că "cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea".

Din conţinutul acestei prevederi legale, reiese cu evidenţă că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru are caracter necontencios, neurmărindu-se prin aceasta stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, sens în care dispoziţiile din legea specială, O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, urmează a fi coroborate cu cele ale art. 527 şi urm. C. proc. civ., referitoare la procedura necontencioasă.

La art. 534 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că încheierea dată asupra unei cereri necontencioase este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.

Rezultă, astfel, că, încheierea prin care s-a soluţionat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru poate fi atacată doar cu apel.

Faţă de acestea, văzând că legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării încheierii prin care s-a soluţionat o cerere necontencioasă, iar calea de atac prevăzută de lege în acest sens este apelul, pentru a nu încălca dreptul părţii de a-i fi analizate criticile împotriva soluţiei de respingere a cererii sale de restituire a taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 152 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că deşi petentul şi-a intitulat calea de atac formulată recurs, fiind înregistrată în programul ECRIS ca atare, aceasta reprezintă apel, urmând a fi calificată ca atare.

În consecinţă, văzând că, în conformitate cu prevederile art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a soluţiona cereri de apel, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie competenţa instanţelor este prevăzută numai prin lege, urmează a fi declinată soluţionarea căii de atac declarate de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Oradea, acesta fiind instanţa competentă să aprecieze şi asupra excepţiei de necompetenţă materială procesuală a secţiei civile invocată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2020.