Conflict of jurisdiction between courts of defendant's domicile and forum of initial filing arising from *ex officio* declaration of territorial incompetence and identity confusion between same-named defendants.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată în data de 12 septembrie 2019 la Judecătoria Cornetu, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii -ISC a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 12.852,48 RON, reprezentând contravaloarea cotei de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor de construcţii şi penalităţi aferente acestora prev.de art. 30 din Legea 50/1991, precum şi a cotei de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor de construcţii şi penalităţile aferente acestora, prevăzute de art. 40 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii.

Prin sentinţa nr. 7 din 09 ianuarie 2020, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Mediaş.

În motivare a reţinut incidenţa art. 107 alin. (1) C. proc. civ., raportat la împrejurarea că din procesul-verbal de interogare a DEPABD din 20.11.2019 reiese că pârâtul are domiciliul în jud. Sibiu,

Având în vedere obiectul cauzei pretenţii, precum şi domiciliul pârâtului la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că revine Judecătoriei Mediaş competenţa de soluţionare a cererii.

Prin sentinţa nr. 679 din 03 august 2020, Judecătoria Mediaş a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa pentru soluţionarea cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza pentru soluţionarea acestuia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâtul a fost citat la adresa indicată, respectiv Mălâncrav nr. 223; ulterior, s-a înfăţişat personal în instanţă declarând că nu a ridicat nici un fel de construcţii în raza localităţii Popeşti Leordeni şi nici nu a locuit vreodată în altă parte decât în Mălâncrav, judeţ Sibiu.

La data de 6 iulie 2020, fila x, s-a depus la dosarul cauzei o cerere de către pârâtul A., care locuieşte pe raza localităţii Popeşti Leordeni, arătând că adresa din prezent la care locuieşte este str. x A, jud. Ilfov, solicitând a se dispune declinarea soluţionării cauzei la Judecătoria Cornetu.

Asupra excepţiei de necompetenţă teritorială invocată, reclamanta a solicitat respingerea ei, pe considerentul că potrivit art. 107 C. proc. civ., pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes domiciliul sau după caz sediul pe care pârâtul îl avea la momentul introducerii cererii, astfel încât, o schimbare ulterioară a domiciliului nu influenţează competenţa teritorială a instanţei sesizate.

Instanţa a constatat că în cauză nu este vorba despre o schimbare de domiciliu spre a fi incidente aceste dispoziţii legale, ci de confuzie asupra persoanei care ar fi ridicat construcţiile respective, determinat de faptul că există două persoane cu acelaşi nume şi prenume, dar cu coduri numerice diferite, şi care locuiesc la adrese diferite.

Judecătoria Mediaş a reţinut că din fişa extrasă din DEPABD şi aflată la fila x, rezultă că numitul A., actualmente cu domiciliul în loc. Mălâncrav, niciodată nu a locuit în localitatea Popeşti Leordeni, iar conform dovezii depuse la dosar, pârâtul chemat în judecată de către reclamantă şi care domiciliază în loc. Popeşti Leordeni, locuieşte tot acolo, în aceeaşi localitate, dar nu pe str. x, aşa cum a specificat reclamanta, ci pe str. x A.

Analizând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 12.852,48 RON, reprezentând contravaloarea cotei şi penalităţilor aferente, calculate potrivit art. 30 din Legea 50/1991 şi art. 40 din Legea 10/1995.

Ca urmare, acestei cereri îi sunt aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ., care stipulează că instanţa competentă este cea de la domiciliul pârâtului.

În acest caz, necompetenţa este una de ordine privată, fiind incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Verificând dosarul Judecătoriei Cornetu, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de instanţă, din oficiu, şi nu de către pârât prin întâmpinare, cu încălcarea textului de lege mai sus citat.

Înalta Curte reţine că neinvocarea excepţiei necompetentei teritoriale de către pârât face ca norma de competenţă să devină absolută pentru instanţa iniţial învestită, aceasta fiind legată de învestirea reclamantului şi fără a mai avea posibilitatea de a o înlătura.

Cu privire la pârâtul din cauză, Înalta Curte reţine că A. identificat prin CNP x a fost citat în cauză dintr-o eroare, întrucât cel împotriva căruia se îndreaptă pretenţiile reclamantului este A., identificat prin CNP y, care a domiciliat în trecut în judeţul Ilfov, iar în prezent domiciliază în aceeaşi localitate, dar pe strada x.

Faţă de cele arătate mai sus, se reţine că Judecătoria Cornetu este competentă în soluţionarea cererii pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.