Exclusive territorial jurisdiction of last domicile for post-inheritance indivision disputes under Article 118 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., toţi în calitate de moştenitori ai defunctei F. decedată la data de 10 ianuarie 2017, cu ultim domiciliu în judeţul Braşov, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului situat în comuna Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman, în T - 23, P - 823-824, respectiv o casă de locuit construită în anul 1948 din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din două camere, antreu, prispă şi asupra suprafeţei de teren de 946 mp., aferent construcţiilor, din care 665 mp. teren categoria curţi construcţii şi 281 mp. teren arabil.

A mai solicitat reclamantul ca bunurile să-i fie atribuite în natură, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1555 din 20 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Videle, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Videle, invocată din oficiu, şi-n consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., având ca obiect partaj judiciar ieşire din indiviziune, în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

În considerentele acestei hotărâri, s-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;

2. cererile privitoare la moştenire si la sarcinile acesteia, precum si cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;

3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

Instanţa a reţinut că cererii de sistare a indiviziunii succesorale, precum şi oricăror alte cereri prin care moştenitori valorifică pretenţii pe care le-ar avea unii faţă de alţii îi sunt aplicabile prevederile punctului 3 ale articolului 118 C. proc. civ.

În acest sens, instanţa a făcut precizarea că reglementarea din art. 117 alin. (3) C. proc. civ. privind competenţa instanţei de la locul situării imobilului pentru cererile de împărţeală judiciară a unui imobil nu vizează cererile în care indiviziunea rezultă din succesiune, caz în care este aplicabil art. 118 C. proc. civ.

A mai reţinut şi că art. 118 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga.

Raportat la obiectul prezentei acţiuni, instanţa a constatat că cererea de ieşire din indiviziune vizează exclusiv bunurile care au fost incluse în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei F.. Mai precis, este vorba doar de cota de 1/2 din bunurile imobile care au revenit reclamantului şi defunctei F., reţinute în Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/9 noiembrie 2016, respectiv lotul nr. IV compus din imobilul situat în comuna Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman, în T - 23, P - 823-824, respectiv o casă de locuit construită în anul 1948 din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din două camere, antreu, prispă şi asupra suprafeţei de teren de 946 mp., aferent construcţiilor, din care 665 mp. teren categoria curţi construcţii şi 281 mp. teren arabil.

Faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că ultimul domiciliu al defunctei F., decedată la data de 10 ianuarie 2017, a fost în mun. Făgăraş, B-dul x, jud. Braşov.

Or, raportat la obiectul prezentei cereri de chemare în judecată şi faţă de dispoziţiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, a rezultat că Judecătoria Făgăraş este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Învestită prin declinare, Judecătoria Făgăraş a pronunţat sentinţa nr. 701 din 14 iulie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Făgăraş, invocată din oficiu de instanţă, şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile în favoarea Judecătoriei Videle.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, a reţinut că reclamantul şi pârâţii nu au un autor comun, iar în cauză nu se solicită dezbaterea succesiunii după defuncta ce ar fi avut ultimul domiciliu pe raza acestei instanţe, astfel că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., care să atragă competenţa acestei instanţe .

Analizând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: . . . . . . . . . .3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar".

Obiectul cererii de chemare în judecată, cu care a fost învestită instanţa, îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat ieşirea din indiviziune, în contradictoriu cu prezumtivii moştenitori ai defunctei F..

În motivare, reclamantul a susţinut că prin certificat de moştenitor, de pe urma defunctei sale mame G. a rămas un imobil, care a revenit reclamantului şi defunctei F., fiecare cu o cotă de 1/2. A solicitat să îi fie atribuit bunul în întregime, pentru a avut grija de defuncta mamă şi a plătit toate impozitele terenului.

Aşadar, pentru a se analiza dacă reclamantul este sau nu îndreptăţit la întregul imobil lăsat de mama sa, întâi trebuie dezbătută moştenirea defunctei F., pentru ca să se poată dispune asupra cotei de 1/2 din imobil.

Abia ulterior dezbaterii succesiunii defunctei F., respectiva cotă de 1/2 va trece în patrimoniul moştenitorilor acesteia, care sunt pârâţii din cauza pendinte, unde reclamantul o poate urmări pentru creanţa invocată.

Înalta Curte reţine că cererii de chemare în judecată îi sunt aplicabile prevederile art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar faţă de înscrisul aflat la fila x verso din dosar, din cuprinsul căruia reiese că defuncta F. a avut ultimul domiciliu în judeţul Braşov, reiese că Judecătoria Făgăraş este competentă să soluţioneze cererea pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.