Extraordinary appeal barred where challenges to substantive legal interpretation of tacit acquiescence are not material errors

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Decizia împotriva căreia se formulează contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 1019 din 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1228 A din 03 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.

Contestaţia în anulare

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe art. 318 din vechiul C. proc. civ.

Se susţine că motivarea deciziei se bazează pe împrejurări care contrazic informaţii relevante cuprinse de actele şi lucrările dosarului, care reprezintă greşeli materiale de ordin procesual, care au ca obiect elemente importante şi date de ordin material care au determinat o soluţie eronată deoarece informaţiile neobservate sau preluate incorect sunt esenţiale pentru corecta judecare a cauzei.

Astfel, s-a arătat că decizia contestată consacră teza unei "executări parţiale efectuată sub presiunea penalităţilor", raportat la obligaţia de plată stabilită prin sentinţa pronunţată de prima instanţa de fond, modificată total în apel.

Contestatorul susţine că în condiţiile în care între părţi nu au existat obligaţii contractuale apte să genereze penalităţi, iar sentinţa primei instanţe nu foloseşte o asemenea terminologie este vădită greşeala materială care a determinat denaturarea instituţiei achiesării, deoarece achiesarea tacită prin executarea hotărârii primei instanţe nu a avut în vedere nicio relaţie convenţională care să fi generat obligaţii juridice cu caracter continuu, afectată de un termen incert.

Greşeala de judecată săvârşită prin adăugarea unor informaţii preluate în mod eronat chiar şi din susţinerile uneia dintre părţile interesate reprezintă o deformare a cuprinsului real al actului relevant, care este sentinţa tribunalului, singura în raport de care se analizează semnificaţia plăţii benevole a sumelor prevăzute expres în dispozitivul sentinţei, ca fiind achiesare tacită la hotărâre.

Instanţa de recurs a săvârşit o greşeală materială, pentru că a distorsionat sensul şi semnificaţia juridică reală a efectelor achiesării tacite prin executarea benevolă a hotărârii primei instanţe, cu consecinţa inadmisibilităţii căii de atac a apelului.

În acest fel, decizia recurată a ignorat data la care au intervenit şi au fost apte să producă efecte juridice hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura recursului în interesul legii (RIL) ori Hotărârea pilot pronunţată de CEDO în cauza Maria Atanasiu şi alţii contra România, în raport de sentinţa civilă nr. 1601/26.10.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în cererea formulată de reclamant la data de 12.09.1998, în dosarul nr. x/1988, anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001.

Aplicarea textelor de lege s-a făcut fără a se observa că din actele şi lucrările dosarului rezultă că toate aceste evenimente judiciare sau legislative au intervenit ulterior sentinţei civile nr. 1210/04.07.2008 şi cu atât mai mult faţă de data de 12.09.1998 (data introducerii cererii de chemare în judecată), când în contextul legislativ existent la acea dată, s-au dedus judecăţii pretenţii întemeiate pe un drept de proprietate uzurpat de statul comunist, cu previziunea rezonabilă că valorificarea sa în justiţie va avea ca efect soluţiile constant pronunţate de instanţele de judecată din Romania la nivelul anului 1998, care au recunoscut în majoritatea lor drepturile foştilor proprietari sau ale moştenitorilor celor care au fost victime ale preluării abuzive ale bunurilor proprietatea lor de către statul comunist.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În sensul dispoziţiilor art. 318 vechiul C. proc. civ., care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noţiunea de "greşeală materială" nu se poate interpreta în sensul că pe această cale s-ar putea valorifica eventuale greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În cauză, contestatorul a susţinut că instanţa a săvârşit următoarele erori materiale: a denaturat noţiunea juridică instituţiei achiesării, în pofida înscrisurilor aflate la dosar şi a celor reţinute prin prima hotărâre şi a făcut referire la hotărâri CEDO sau hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care nu au fost avute în vedere de instanţele de fond.

Având în vedere cele expuse mai sus, rezultă că prin criticile formulate contestatorul nu vizează greşeli materiale în sensul art. 318 vechiul C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, deoarece tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care nu privesc aspecte de ordin formal ale judecăţii, ci ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii.

Faţă de cele ce preced, reţinând că niciuna din criticile formulate nu pot fi circumscrisă art. 318 vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1019 din 3 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.