Nullity of cassation appeal for failure to allege statutory grounds of illegality rather than challenging the method of service
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) declared the appeal null and void, leaving the Court of Appeal’s decision voiding the petition for review intact. The case involved a civil appeal filed against a decision that had declared a petition for review perished; the appellant challenged the procedure not on the merits of the underlying judgment, but on the ground that the copy of the appellate decision received was unsigned, allegedly violating procedural regulations. Relying on Articles 486(1)(d), 488, and 489(2) of the Code of Civil Procedure, the court held that the appeal was inadmissible because it failed to articulate any of the statutory grounds for cassation, instead criticizing the manner of communication of the judgment rather than its legal validity, which constitutes a lack of legal grounds and warrants the nullity of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 427 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to allege statutory grounds of illegality rather than challenging the method of service: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Pe rolul Curţii de Apel Timişoara a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 3/16.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017.3.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin decizia nr. 679 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constatat perimată cererea de revizuire.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 decembrie 2019.
Recurentul nu a indicat niciun motiv de casare, iar susţinerile formulate nu au legătură cu hotărârea recurată, ci cu comunicarea acestei hotărâri, ce s-a realizat ulterior pronunţării hotărârii.
Astfel, din dezvoltarea motivelor de recurs reiese că recurentul este nemulţumit de faptul că hotărârea atacată, ce i-a fost comunicată, nu este semnată, nefiind respectate prevederile art. 426 şi 427 C. proc. civ. şi nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanţei ce a pronunţat hotărârea.
4. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la data de 12 mai 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, însă nu cuprinde motive care să vizeze hotărârea atacată.
Completul de filtru C4, la data de 12 mai 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului, care nu a formulat punct de vedere cu privire la acesta.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 15 octombrie 2020, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În speţă, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.
De altfel, recurentul nu a indicat ca temei de drept a recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurentul este nemulţumit de împrejurarea că exemplarul de pe decizia recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care nu vizează nelegalitatea deciziei, ci modul de comunicare al acesteia, efectuat conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, se constată că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.
Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise, fiind străine de considerentele hotărârii atacate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 679 din 21 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.