Extraordinary appeal untimeliness due to failure to meet 15-day deadline after formal communication of final decision

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată:

Prin decizia civilă nr. 490 din 20 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă pronunţate în dosarul nr. x/2017, a fost respins recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 726A din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Contestaţia în anulare:

Împotriva deciziei menţionate a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., încadrată în drept în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au depus întâmpinări.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Astfel, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, pentru considerentele ce succedă.

Reglementarea de către legiuitor, în limitele atribuţiilor sale constituţionale, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unor termene imperative reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a drepturilor, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Termenele instituite prin lege au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, astfel cum este şi cel instituit pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, întrucât în absenţa lui, contestaţia în anulare ar putea fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a denera şi întreţine o stare de perpetuă incertitudine în ceeea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia în anulare se poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Textul prevede un termen legal, imperativ şi absolut de 15 zile, care începe să curgă de la data comunicării (moment subiectiv), şi, totodată, prevede şi un termen obiectiv de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă, cu aplicabilitate subsidiară, pentru cazul în care o atare comunicare a hotărârii definitive nu a avut loc ori este nulă.

Decizia a cărei retractare se solicită este o decizie definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe de altă parte, art. 427 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea se comunică din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, ceea ce explică prevederea cuprinsă în art. 506 alin. (1) conform căreia termenul pentru formularea contestaţiei în anulare începe să curgă de la data comunicării hotărârii atacate.

Termenul de un an de zile (obiectiv), calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii are rolul de a contribui la asigurarea certitudinii raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces. Astfel, dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. nu au semnificaţia de a lăsa la latitudinea părţilor să formuleze contestaţie în anulare, alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive, astfel cum s-a arătat, termenul obiectiv fiind incident doar în subsidiar, în condiţiile în care nu este posibilă aplicarea regulii privind curgerea termenului de la data comunicării hotărârii definitive (pentru că aceasta nu a avut loc sau pentru că operează sancţiunea nulităţii comunicării, în condiţiile prevăzute de lege).

Ca atare, dacă în cauză există elementele pentru aplicarea regulii (efectuarea valabilă a comunicării deciziei atacate), iar termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depăşit, contestaţia va fi respinsă ca tardiv formulată, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În acest sens, se constată că, potrivit dovezii de comunicare a deciziei nr. 490 din 20 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, aflată la dosarul nr. x/2017 al acestei instanţe, hotărârea i-a fost comunicată contestatoarei în data de 12 mai 2020.

Prin urmare, există dovada că, în speţă, contestatoarei A. i-a fost comunicată decizia contestată la data de 12 mai 2020, aspect care determină incidenţa termenului de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, termen care s-a împlinit la data de 2 iunie 2020, calculat fiind pe zile libere, în temeiul art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol (prima zi de curgere a termenului începe la 15 mai 2020, conform art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, potrivit căruia "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă", iar, ultima zi cade în data de 1 iunie 2020, zi legală nelucrătoare).

Întrucât contestaţia în anulare de faţă a fost formulată la data de 31 august 2020 (data de pe plicul poştal cu care a fost trimisă calea de atac extraordinară), a fost depăşit cu mult termenul de formulare a contestaţiei în anulare, de 15 zile de la comunicarea deciziei contestate, ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, afară de cazul în care legea dispune altfel"

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată, excepţia tardivităţii declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare să analizeze motivele susţinute de contestatoare în motivarea cererii şi orice alt incident survenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 490 din 20 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.