Reputation protection: failure to analyze procedural exceptions and lack of reasoning in appellate decision requiring cassation and remand

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 05.02.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe B. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună: 1. încetarea încălcării dreptului la reputaţie desfăşurată de pârâta şi interzicerea pentru viitor a încălcării acestui drept; 2. constatarea caracterului ilicit al faptei constând în încălcarea dreptului la reputaţie desfăşurată de B.; 3. obligarea autoarei faptei ilicite, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; 4. reparaţia patrimonială pentru prejudiciul cauzat, respectiv plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 264/23.03.2018 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă a fost admisă, în parte, acţiunea şi s-a dispus încetarea încălcării dreptului la reputaţie desfăşurată de pârâtă; a fost interzisă pentru viitor încălcarea acestui drept; s-a constatat caracterul ilicit al faptei constând în încălcarea dreptului la reputaţie desfăşurată de pârâtă; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5000 RON, cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta la publicarea dispozitivului sentinţei pronunţate în această cauză, după rămânerea definitivă, într-un ziar de circulaţie naţională; a fost obligată pârâta să plătească martorei C. suma aferentă a 4 ore şi 27 minute; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 302/20.03.2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost admis pârâtei B., a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale, ca nefondată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

5. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 302/20.03.2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă au formulat recurs atât reclamanta A., cât şi pârâta B..

a) Recursul declarat de reclamanta A.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta susţine că nu a avut cunoştinţă de primul termen de judecată la instanţa de apel - 23.01.2019, întrucât nu a fost citată la domiciliul procesual ales. Nu a avut cunoştinţă nici de al doilea termen de judecată - 20.02.2019, având cunoştinţă abia de al treilea termen - 20.03.2019, când a fost citată la domiciliul procesual ales, respectiv la sediul avocatului. Deşi la acel termen a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa s-a pronunţat asupra cererii de apel, fără a pune în discuţia părţilor excepţiile invocate prin întâmpinare.

Recurenta-reclamantă susţine că, procedând astfel, instanţa a încălcat normele de procedură.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

b) Recursul declarat de pârâta B.

Cererea de recurs nu a fost motivată, motivele de recurs fiind depuse ulterior de pârâtă, după comunicarea raportului asupra admisibilităţii recursurilor.

În memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut următoarele:

Reclamanta A. face parte dintr-un grup organizat în formă continuată, care i-a făcut două înscenări la care fapta nu există. De asemenea, pârâta a discreditat-o în mod constant, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Munca pârâtei a fost serios afectată prin învinuirea care i-a fost adusă, că ar fi agresat nişte copii, în acest sens fiind făcută de către reclamanta A. o plângere la poliţie.

Recurenta-pârâtă a fost denigrată în presă şi televiziune şi a fost convins un părinte să prezinte în presă declaraţii mincinoase împotriva sa. Neadevăruri inventate de reclamantă şi de părinţi au fost demontate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, care a ajuns la concluzia că fapta nu există.

În continuarea cererii de recurs, partea a dezvoltat aspecte care vizează situaţia de fapt din cauză făcând trimitere la administrarea de probe în dovedirea celor susţinute. Nu a avut niciun contact cu reclamanta, astfel cum reiese din declaraţia martorei D.. S-a demonstrat că martora E., care a declarat că pârâta a denigrat-o pe reclamantă, făcând-o "şpăgăriţă’’ nu a spus adevărul, fiind colegă de grupă cu aceasta. Instanţa a refuzat să audieze martorii care ar fi declarat adevărul, respectiv colegele recurentei pârâte şi a încuviinţat ca martori pe angajaţii Inspectoratului Judeţean Bacău, care se aflau în conflict cu pârâta, deoarece i-au desfăcut ilegal contractul de muncă.

Referitor la prejudiciul suferit prin faptele reclamantei, a susţinut că acuzaţiile repetate şi nefondate i-au afectat integritatea morală şi au avut repercursiuni în societate. A. a acţionat cu vădită rea intenţie pentru a-i deteriora imaginea din mediul profesional.

A solicitat admiterea recursului şi casarea în tot a deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, stabilit pentru discutarea admisibilităţii în principiu a celor două recursuri, Înalta Curte a constatat că, la 16 octombrie 2019, după comunicarea raportului, recurenta-pârâtă B. a depus la dosar motivele de recurs. Întrucât decizia instanţei de apel a fost comunicată părţii la o adresă greşită, s-a dispus întocmirea unui supliment la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în care să fie cercetate condiţiile de fond şi de formă vizând recursul pârâtei astfel cum a fost motivat.

Din suplimentul la raport, primit de parte la 25 februarie 2020, a reieşit că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei la o adresă greşită decât cea indicată de în cererile de recurs, aflate la dosarul de recurs, împrejurare care a condus la concluzia că motivele de recurs, trimise prin poştă la 14.10.2019, au fost depuse în termen legal.

Prin punctul de vedere la supliment, recurenta-pârătă a învederat că decizia nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu, ci la o adresă eronată, solicitând în final admiterea recursului şi casarea în tot a deciziei din apel.

Prin încheierea din 9 aprilie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A., a fost respinsă excepţia tardivităţii recursului formulat de pârâta B., invocată de reclamantă, în schimb a fost admisă excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta F., împotriva aceleiaşi decizii şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 15 octombrie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

a) Recursul declarat de reclamanta A.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succedă:

Invocând motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că, pe de o parte, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 153 C. proc. civ., întrucât pentru primele două termene de judecată în apel a fost citată, în mod greşit, la un alt domiciliu decât cel procesual ales, astfel cum a solicitat prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de apel, iar, pe de altă parte, că instanţa de apel nu a avut în vedere excepţiile invocate prin întâmpinare şi nu le-a analizat.

În cadrul motivului subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta invocă faptul că ar fi fost citată, în mod nelegal, la domiciliul său, în loc de domiciliul procesual ales arătat prin întâmpinarea depusă în apel.

Cercetând lucrările şi actele procedurale din dosar, Înalta Curte reţine că, prin cererea introductivă, reclamanta şi-a indicat domiciliul ca fiind cel din Bacău, str. x, jud. Bacău, domiciliu menţinut pe toată durata procesului la instanţa de fond, motiv pentru care instanţa de apel, în mod legal, a efectuat procedura de comunicare a actelor procedurale la acest domiciliu.

De-abia prin întâmpinarea depusă în apel şi înregistrată la dosarul de apel la 22 noiembrie 2018, reclamanta indică domiciliul procesual ales la sediul reprezentantului său convenţional.

Pentru primul termen de judecată din apel, cel din 23 ianuarie 2019, reclamanta a fost citată la domiciliul acesteia, domiciliu unde a fost citată şi pentru termenul de judecată din 20 februarie 2019, cauza fiind amânată pentru a se depune copia carnetului de muncă conform cu originalul de către apelanta-pârâtă.

La termenul din 20 februarie 2019, instanţa de apel a constatat lipsa de procedură cu intimata-reclamantă şi a dispus citarea acesteia la domiciliul procedural ales la Cabinetul de avocatură G., conform celor indicate de intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar apel, cauza fiind amânată la 20 martie 2019, termen la care procedura de citare cu intimata-reclamantă (recurenta-reclamantă în prezentul recurs) a fost legal îndeplinită.

Faptul că pentru primele două termene de judecată reclamanta a fost citată la domiciliul acesteia în loc de domiciliul procedural ales nu are relevanţa propusă de recurentă, întrucât, pe de o parte, recurenta-reclamantă nu a invocat neregularităţile de citare la termenul următor producerii lor, anume la cel de-al treilea termen la care a fost legal citată la domiciliul procedural ales, cel din 20 martie 2019, astfel cum dispune art. 160 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Orice neregularitate cu privire la citare nu va fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.", iar, pe de altă parte, instanţa de apel a remediat viciul de procedură de citare cu recurenta-reclamantă, astfel că aceasta nu a suferit nicio vătămare.

Prin urmare, critica recurentei-reclamante cu privire la încălcarea prevederilor art. 153 C. proc. civ. nu este fondată.

Recurenta-reclamantă a mai invocat în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 224 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel nu a analizat excepţiile invocate de reclamantă prin întâmpinarea depusă în apel, anume excepţia tardivităţii depunerii apelului formulat de pârâtă, excepţia nulităţii cererii de apel, în baza art. 470 alin. (3) C. proc. civ., pentru lipsa indicării hotărârii atacate prin cererea de apel şi excepţia decăderii apelantei din dreptul de a indica motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, precum şi din dreptul de a invoca probe în susţinerea apelului.

Argumentele prezentate în acest sens se circumscriu atât ipotezei relative la pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., cât şi ipotezei referitoare la absenţa motivării, în contextul în care lipsesc considerentele care să justifice hotărârea adoptată prin prisma excepţiilor invocate de intimata-reclamantă (recurenta-reclamantă) prin întâmpinarea depusă în apel, fiind incidentă, astfel, şi ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile sub acest aspect urmând a fi analizate şi din această perspectivă.

Astfel fiind, cu titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere natura extraordinară a căii de atac a recursului, în care se exercită exclusiv un control de legalitate cu privire la o hotărâre necesar a nu fi afectată de viciul motivării.

Or, motivarea hotărârii judecătoreşti este supusă atât exigenţelor art. 425 alin. (1), lit. b) C. proc. civ., cât şi principiilor jurisprudenţiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful nr. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului (a se vedea cauza Albină împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României, cauza Dima împotriva României).

Ca atare, motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, fiind de esenţa hotărârii, înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar.

Ca instanţă de prim control judiciar, curtea de apel este ţinută a verifica, potrivit art. 479 C. proc. civ., în limitele cererilor de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă şi, în consecinţă, a realiza un examen propriu al criticilor formulate în cauză şi o "ascultare" reală şi efectivă a tuturor elementelor esenţiale ce i-au fost supuse verificării.

În speţă, însă, din analiza deciziei recurate, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de apel face referire la faptul că apelul pârâtei nu a fost motivat în termen, reţinând incidenţa prevederilor art. 476 alin. (2) C. proc. civ., nu au fost luate în analiză celelalte apărări ale reclamantei din întâmpinarea depusă în apel referitoare la excepţia tardivităţii depunerii apelului formulat de pârâtă şi excepţia nulităţii cererii de apel pentru lipsa indicării hotărârii atacate prin cererea de apel, hotărârea recurată nefăcând niciun fel de referire la aceste excepţii şi modul de soluţionare a acestora.

În absenţa unui examen efectiv al acestor apărări invocate de reclamantă, Înalta Curte nu poate verifica, în temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, deoarece aspectele criticate în recurs, deşi invocate şi prin întâmpinarea depusă în apel, nu se regăsesc analizate în considerentele deciziei ce constituie obiectul recursului.

În consecinţă, sub aspectul sus evocat, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu răspunde apărărilor invocate de reclamantă prin întâmpinarea depusă în apel, drept pentru care critica recurentei-reclamante referitoare la lipsa motivării şi încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, invocate ca motiv de casare a deciziei curţii de apel, se vădeşte a fi întemeiată.

În temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul reclamantei, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Raportat la considerentele ce preced, în rejudecare instanţa de apel urmează a realiza o nouă judecată a cauzei în limita criticilor formulate prin cererea de apel şi a apărărilor invocate prin întâmpinarea depusă în apel şi neanalizate de instanţa de prim control judiciar, cu observarea limitelor determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinse de reclamanta A. în prezenta cale de atac, Înalta Curte consideră că la acest moment procesual nu poate dispune asupra acestora, deoarece litigiul nu a fost soluţionat pe fond şi nu a fost stabilită partea câştigătoare, pentru a se putea aprecia asupra culpei procesuale. Astfel, posibilitatea de acordare a acestor cheltuieli va fi analizată de curtea de apel în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei.

b) Recursul declarat de pârâta B.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, reţinută prin încheierea din 9 aprilie 2020, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului pârâtei, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei, astfel cum au fost redate în cererea de recurs, descriu situaţia de fapt şi starea conflictuală între cele două părţi care a dus la declanşarea litigiului prin introducerea cererii de chemare în judecată şi fac referire la probele administrate în cauză.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. sau a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerinţă care nu este îndeplinită în speţa de faţă, în care sunt supuse cenzurii numai critici în legătură cu temeinicia hotărârii.

Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurenta-pârâtă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., şi cum în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în baza art. 489 alin. (2) Cod procedură, urmează a anula recursul formulat de pârâta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 302 din data de 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Anulează recursul declarat de pârâta F. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.