Litigation costs denied for failure to provide evidence by the closing of substantive debates
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the civil company's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's judgment that denied the claimant's request for recovery of appellate litigation costs, thereby confirming the lower court's earlier partial award of rent compensation and retention right against the Municipality. The dispute centered on a rental contract where the plaintiff sought judicial set-off of overpaid rent against unpaid rent, a right of retention on the leased property, and ultimately litigation expenses; the specific challenge to this final decision was the exclusion of the claimant's claim for appellate costs despite their victory on the merits. The decisive legal basis relied on Articles 452 and 453 of the Code of Civil Procedure, establishing that a party claiming litigation expenses must provide evidence of their existence and extent by the closing of substantive debates; since the claimant failed to submit such evidence by the deadline, the appellate court was legally bound to reject the cost award regardless of the outcome on the merits, and the Supreme Court clarified that insufficient evidence is not a ground for cassation under Articles 488(1)(5) or (8).
Legislator headnote
AI generatedart. 969 C. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ, art. 1357 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Litigation costs denied for failure to provide evidence by the closing of substantive debates: The dispute centered on a rental contract where the plaintiff sought judicial set-off of overpaid rent against unpaid rent, a right of retention on the leased property, and ultimately litigation expenses; the specific challenge to this final decision was the exclusion of the claimant's claim for appellate costs despite their victory on the merits. The decisive legal basis relied on Articles 452 and 453 of the Code of Civil Procedure, establishing that a party claiming litigation expenses must provide evidence of their existence and extent by the closing of substantive debates; since the claimant failed to submit such evidence by the deadline, the appellate court was legally bound to reject the cost award regardless of the outcome on the merits, and the Supreme Court clarified that insufficient evidence is not a ground for cassation under Articles 488(1)(5) or (8).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea civilă înregistrată la 30.09.2013, la Tribunalul Timiş sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. Timişoara a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Timişoara prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara solicitând instanţei următoarele: să constate compensaţia de drept sau să dispună compensaţia judiciară a creanţei reclamantei împotriva municipalităţii în sumă de 1.115.631,33 RON reprezentând chirie plătită nedatorat în perioada 01.09.2004 -30.09.2009, cu creanţa pretinsă de municipalitate împotriva reclamantei în sumă de 361.916 RON reprezentând chirie aferentă perioadei 01.10.2010 - 30.09.2013, până la concurenţa celei mai mici dintre ele; să dispună obligarea pârâţilor să restituie diferenţa de creanţă de 753.715,33 RON; să dispună obligarea pârâţilor la prelungirea locaţiunii care a format obiectul contractului de închiriere nr. x/2004 pe o durată de 5 ani, începând cu 01.10.2013, prin încheierea unui act adiţional la contractul de închiriere menţionat, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii în cuantum de 200 RON/zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 992-993 C. civ., art. 969 C. civ., art. 1144 şi urm. C. civ., art. 1073 şi urm. C. civ.
2. Hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 185/30.01.2014, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţi. A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâţilor Municipiul Timişoara prin Primar şi Instituţia Primarului Municipiului Timişoara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 104 din 17.09.2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul, a anulat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1743 din 19 octombrie 2016, a anulat calea de atac.
Prin sentinţa civilă nr. 973 din 19.06.2018 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Timişoara prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara. S-a constatat compensată creanţa de 1.005.666,02 RON deţinută de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Municipiului Timişoara cu creanţa de 778.760 RON deţinută de pârâtul Municipiului Timişoara împotriva reclamantei S.C. A. S.R.L. A fost obligat pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 226.906,02 RON reprezentând rest chirie nedatorată pe perioada 01.09.2004 - 30.09.2009. S-a constatat existenţa unui drept de retenţie în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L. cu privire la predarea bunului imobil ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. x/2004, situat în Timişoara, B-dul x, nr. 9, înscris în CF nr. x Timişoara, nr. cad. 9507/2/1, până la plata de către pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar a sumei de 226.906,02 RON. A fost obligat pârâtul Municipiul Timişoara la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 8.525 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligat pârâtul Municipiului Timişoara prin Primar la plata către stat a sumei de 8.661,66 RON reprezentând taxa judiciară de timbru redusă în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L.
Această ultimă decizie a fost atacată cu apel de pârâţii Municipiul Timişoara prin Primar şi Instituţia Primarului Municipiului Timişoara.
1. Hotărârea pronunţată în al doilea ciclu procesual
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 29 din 14 februarie 2019, a respins apelul, precum şi cererea intimatei-reclamante privind cheltuielile de judecată în apel.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., ce a formulat critici exclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală în raport cu cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, fără a face verificări pe acest aspect, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Consideră că nu au fost aplicate corect dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. ce se completează cu cele ale art. 1357 C. civ.. Ca efect al respingerii căii de atac promovate, în speţă apelul, intimatele din prezenta cauză s-au aflat în culpă procesuală, caz în care s-ar fi impus obligarea acestora la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 9 iulie 2020, s-a admis, în principiu, recursul şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 15 octombrie 2020.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce succed.
Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, în condiţiile în care soluţia de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată a fost motivată în mod convingător, fiind expuse succint atât situaţia de fapt, cât şi prevederile legale aplicabile, fără a exista motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, iar în raport de cele reţinute sub acest aspect de către instanţa de apel, susţinerile recurentei-reclamante, potrivit cărora hotărârea recurată nu a fost motivată şi argumentată suficient în ceea ce priveşte soluţia asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, sunt nefondate.
În ceea ce priveşte criticile din de recurs, încadrate formal de recurentă în ipoteza prevăzută de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., acestea pot fi subsumate pct. 5 al articolului, punându-se în discuţie încălcarea normelor procedurale referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, iar nu aplicarea greşită sau interpretarea eronată a unor norme de drept substanţial, urmând a analizate din această perspectivă.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Cu toate acestea însă, câştigarea procesului nu reprezintă singura condiţie pentru ca cererea de acordare a cheltuielilor de judecată să fie admisă, legiuitorul impunând o altă condiţie părţii care pretinde cheltuieli de judecată să facă dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, conform art. 452 C. proc. civ.
În speţă, instanţa de apel a constatat că, deşi prin notele scrise depuse pentru termenul din 12.12.2018 şi aflate la dosar apel, intimata-reclamantă a solicitat obligarea apelanţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată din faza apelului, nu a depus nicio dovada cu privire la acestea până la data închiderii dezbaterilor fondului cauzei din 30 ianuarie 2019.
Ca atare, în lipsa oricăror dovezi, şi în aplicarea dispoziţiilor legale în materie, instanţa de apel, în mod legal, a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
Oricum, susţinerea recurentei în ceea ce priveşte dovada cheltuielilor de judecată priveşte probele administrate nu constituie, de altfel, un motiv care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate.
Aşa fiind, se constată că toate susţinerile din cadrul memoriului de recurs, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurentă sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 29 din 14 februarie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.