Recourse against peremption of appeal declared null for failure to state grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată din 21 iunie 2016, contestatorul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi Comisia locală de fond funciar Primăria Pogoanele, judeţul Buzău a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x, teren păşune 3 ha înscris în anexa nr. 39, poziţia 64, comuna Luciu, judeţul Buzău.

Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 599 din 06 octombrie 2016 a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocate, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pogoanele.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A., iar Tribunalul Buzău, secţia I civilă, învestit cu soluţionarea căii de atac, prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2017 a suspendat, pentru lipsa părţilor, judecarea cauzei, măsură procesuală dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a fost atacată cu recurs de către contestator.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 692 din 26 noiembrie 2019, a constatat perimată cererea de recurs formulată de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 octombrie 2017 a Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 692 din 26 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la 03 decembrie 2019, potrivit dovezii de înregistrare a acestei instanţe, a declarat recurs contestatorul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 13 ianuarie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului de judecată nr. 6.

Prin rezoluţia din 16 ianuarie 2020, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la 25 mai 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 din C. proc. civ.

Prin raport, s-a reţinut că părţile au deschisă calea de atac a recursului faţă de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., recursul a fost declarat în termen legal şi este scutit de plata taxei judiciare de timbru. Totodată, s-a reţinut că recursul nu îndeplineşte cerinţa încadrării criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., cerinţă a cărei nerespectarea atrage nulitatea actului de procedură conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 03 iunie 2020, completul de filtru a dispus comunicarea raportului, pentru ca părţile cauzei să formuleze, în scris, punct de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurentul a formulat un punct de vedere la raport, înregistrat la dosarul cauzei în 16 iunie 2020, prin care a reiterat chestiuni ce ţin de fondul cauzei şi istoricul litigiului.

Prin rezoluţia din 16 iulie 2020, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru nr. 6, a fixat termen de judecată la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În litigiul pendinte, se reţine că, prin cererea de recurs formulată, recurentul îşi exprimă nemulţumirea generată de modul în care Comisia judeţeană Buzău de stabilire a dreptului de proprietate a terenurilor a emis titlul de proprietate ce a făcut obiectul contestaţiei în primă instanţă.

Or, procedând într-o asemenea manieră, recurentul nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate hotărârii atacate şi nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să poată susţine nelegalitatea deciziei prin care Curtea de apel Ploieşti a constatat perimată calea de atac declarată de recurent împotriva încheierii de suspendare.

Altfel spus, recurentul nu a arătat de ce consideră că în mod nelegal s-a reţinut intervenirea sancţiunii procedurale a perimării cererii de recurs, printr-o greşită aplicare a art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context al analizei, se reţine că susţinerile recurentului nu se circumscriu niciunui caz de casare şi nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate ca atare de instanţa de recurs, întrucât pentru a motiva recursul în sensul legii este necesară raportarea criticilor formulate la conţinutul deciziei obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalităţii în care instanţa de judecată nu s-a conformat dispoziţiilor legale incidente.

În aceste condiţii, neputând fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică şi cum motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru argumentele expuse, sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 692 din 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 692 din 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2020.