Suspension order validated; unsigned appeal annulled, deceased claimant's appeal voided, remaining appeals admitted.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 13 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de apel, formulată de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 2159 din 29 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru lipsa părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei şi în lipsa lor de la dezbateri.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii de suspendare din 13 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii A., B., C., E., D. şi F. au declarat recurs, prin cererea transmisă prin firma de curierat G. în 20.02.2020 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 21 februarie 2020.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 27 februarie 2020 şi repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului de judecată nr. 6, la aceeaşi dată.

Recurenţii au solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel în vederea continuării judecăţii, în respectarea dreptului la un proces echitabil.

În memoriul de recurs, au arătat istoricul litigiului, şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la modalitatea de soluţionare a cererilor formulate în procedura administrativă şi care au generat iniţierea prezentului demers judiciar.

Printr-o primă critică, au contestat măsura procesuală a suspendării cauzei, arătând că nu au fost citaţi la judecarea apelului la adresele lor de domiciliu, ce au fost indicate în prima instanţă, susţinând că nu au putut contacta avocatul pe care l-au avut la tribunal.

Astfel, neavând ştiinţă despre situaţia dosarului, consideră că măsura procesuală dispusă de instanţa de apel nu a fost justificată, deoarece nu au primit nicio citaţie pentru termenul de judecată din 13 mai 2020 la adresele menţionate în dosarul cauzei, adrese la care, de altfel, au fost citaţi cu ocazia efectuării la fond a expertizei de specialitate.

Nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, întrucât au considerat că este important să se prezinte în instanţă şi să îşi susţină interesul legitim.

Voinţa legiuitorului în aplicarea măsurii suspendării a fost aceea de a sancţiona, cu întreruperea judecăţii litigiului, conduita procesuală a părţilor care nu se preocupă de judecarea cauzei, dar lipsa de interes nu putea fi reţinută în ceea ce îi priveşte, de vreme ce procedura de citare a fost viciată.

Au precizat că au solicitat reluarea judecăţii, menţionând că doresc să fie citaţi la adresele de domiciliu, ce au fost indicate la data cererii introductive în dosarul tribunalului.

Recurenţii critică şi faptul că instanţa de apel, la primul termen de judecată acordat, nu a verificat, în virtutea rolului său activ, poziţia lor procesuală, având în vedere că cererea de apel purta numai semnătura avocatului şi au susţinut că urmează să semneze un contract de asistenţă juridică cu un alt avocat.

Au invocat dispoziţiile art. 414 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost semnată doar de recurenţii-reclamanţi C., A. şi B..

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus ca să li se pună în vedere recurenţilor E., D. şi F. să complinească cerinţa semnării recursului, sens în care acestor părţi le-a fost comunicată în 12 martie 2020 măsura procesuală dispusă de completul de filtru.

La 16 iunie 2020, a fost întocmit, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut că recursul este timbrat şi declarat în termenul prevăzut de lege, că părţile au deschisă această cale de atac împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi faptul că pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. criticile formulate de reclamanţi. Totodată, s-a reţinut că, având în vedere lipsa semnăturii, recursul declarat de reclamanţii E., D. şi F. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 486 alin. (1) pct. e) din acelaşi cod.

Prin rezoluţia din 22 iunie 2020, după analizarea raportului în completul de filtru, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze, în scris, un punct de vedere, aşa cum dispune art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

La 30 iulie 2020, s-a primit la dosarul cauzei cererea formulată de recurentul E. prin care acesta a solicitat să se ia act de faptul că îşi însuşeşte recursul declarat în cauză şi că doreşte continuarea judecăţii, ataşând copia cărţii sale de identitate. Totodată, a arătat că fratele său, D., a decedat în 29 iunie 2018 şi a ataşat copia certificatului de deces al acestuia.

Completul de filtru a acordat termen la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul declarat de reclamantul D.

Cu prioritate, Înalta Curte are în vedere că discutarea admisibilităţii cererii de recurs presupune analiza prealabilă a îndeplinirii condiţiilor exercitării acţiunii civile, situaţie faţă de care instanţa este obligată să constate, în ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul D. că există limitări de ordine publică, menţionate în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului care a fost comunicat părţilor cauzei.

Condiţiile de exercitare a acţiunii civile stabilesc cadrul general obligatoriu pentru orice instanţă sesizată, constituind primul act de verificare procesuală la care aceasta este obligată.

Astfel, dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. prevăd că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condiţiile legii.

Se reţine că o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile este capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile. Această capacitate este o reflectare în plan procesual a capacităţii civile de exerciţiu.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum se statuează de art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că prezenta cale de atac a fost declarată la 22 februarie 2020, aşa cum s-a arătat anterior, data ulterioară decesului recurentului-reclamant D., în 29 iunie 2018, aşa cum rezultă din copia certificatului de deces depus la dosar recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. civ., cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile.

Or, cum capacitatea de folosinţă a recurentului-reclamant D. a încetat prin deces, anterior promovării recursului pendinte, Înalta Curte va constata nulă calea de atac de reformare astfel exercitată.

Recursul declarat de reclamanta H..

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., dar cu respectarea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1), sub sancţiunea nulităţii aşa cum dispune alin. (3) din acelaşi articol.

Potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul în care actul de procedură este efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale de fond sau de formă intervine sancţiunea nulităţii lui, lipsindu-l total sau parţial de efecte.

Legiuitorul a instituit, prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., procedura de filtrare a recursurilor cu scopul de a impune părţilor anumite exigenţe în declararea acestei căi extraordinare de atac, exigenţe care privesc în primul rând cerinţele de formă, printre care se enumără şi cea privitoare la semnătură.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic, iar potrivit alin. (3) menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Deşi reclamantei F. i s-a adus la cunoştinţă, la 12 martie 2020 (potrivit dovezii de la dosarul de recurs) şi, ulterior, prin comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu, la 26 iunie 2020 (potrivit dovezii de comunicare de la dosarul de recurs) că cererea sa de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite de legiuitor sub sancţiunea nulităţii, aceasta nu a înţeles să complinească această lipsă.

Aşa fiind, cum cererea de recurs nu îndeplineşte o condiţie formală şi intrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., a statuat ca dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiţia ca dreptul să nu fie afectat în substanţa sa (Cauza Lefter împotriva României).

În consecinţă, pentru considerentele precedente, Înalta Curte va anula, ca nesemnat, recursul declarat de reclamanta F. împotriva încheierii de şedinţă din 13 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Admisibilitatea în principiu a recursului declarat de reclamanţii A., B., C. şi E.

Înalta Curte, prioritar, ia act de poziţia procesuală exprimată în scris şi semnată de către reclamantul E., în sensul că îşi însuşeşte recursul declarat în prezenta cauză.

Analizând admisibilitatea în principiu a recursului şi având în vedere verificările raportorului, completul de filtru este în unanimitate de acord că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în privinţa recursului declarat de aceşti reclamanţi nu este posibilă adoptarea vreuneia dintre soluţiile indicate în alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., anume anularea sau, după caz, respingerea recursului, sau în alin. (6), care prevede că dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor.

Ca atare, constatând că nu este incidentă niciuna dintre ipotezele prevăzute la alin. (5) sau alin. (6) ale art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, în temeiul cărora va admite în principiu recursul şi va fixa termen, în şedinţă publică, pentru judecata pe fond a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nesemnat, recursul declarat de reclamanta F. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Constată nul recursul declarat de reclamantul D., decedat, împotriva aceleiaşi încheieri.

Admite în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi E. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fixează termen pentru judecata recursului admis în principiu la 09 decembrie 2020, complet C6 noul C. proc. civ., în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.