Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp duty after denial of legal aid

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 04 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca pârâta, sora sa, B. să fie obligată să îi elibereze lotul x, casă şi teren aferent, ce i-a fost atribuit în dosarul nr. x/2014, prin lotizarea făcută de expertul tehnic judiciar C., cotă de moştenire de pe urma defuncţilor lor părinţi.

1.1 Prin sentinţa civilă nr. 616 din 27 iulie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta B., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa.

1.2 Prin sentinţa civilă nr. 1127 din 22 august 2016, Judecătoria Olteniţa a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.3 Prin decizia civilă nr. 958 din 21 septembrie 2016, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată de intimata B. şi a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1127 din 22 august 2016, pronunţată de Judecătoria Olteniţa, ca tardiv declarat.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Olteniţa

Prin sentinţa civilă nr. 42 din 12 ianuarie 2018, Judecătoria Olteniţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire - ordonanţă preşedinţială formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1127 din 22 august 2016, pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul nr. x/2016; a luat act că intimata a renunţat la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate de revizuent cu titlu de subvenţie de la APIA Călăraşi; a respins cererea recovenţională formulată de intimată B., ca inadmisibilă.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Călăraşi

Prin decizia civilă nr. 193 din 16 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 42 din 12 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Olteniţa.

4. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti

4.1 Prin decizia civilă nr. 290 R din 15 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 193 din 06 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Călăraşi.

4.2 Prin decizia civilă nr. 808 R din 06 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290 R din 15 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 808 R din 06 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs contestatorul A..

6. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 ianuarie 2019 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6, care, prin rezoluţia din 30 ianuarie 2020, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din acelaşi cod.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în 27 aprilie 2020, s-a reţinut că: recursul este declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; recurentul datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub rezerva soluţiei ce se va pronunţa asupra cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de şedinţă din 19 martie 2020 (prin care a fost respinsă cererea de acordarea a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru); cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., respectiv nu cuprinde critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate, susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., cerinţă a cărei lipsă este sancţionată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport solicitând, cu privire la timbraj, să se ţină cont că nu are o situaţie materială bună, iar, pe fond, a susţinut admiterea recursului.

Intimata B. a depus la dosar note scrise şi înscrisul intitulat " întâmpinare", prin care a arătat că nu se opune celor menţionate de raportor şi că, pe fond, recursul nu este întemeiat, întrucât hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit masa succesorală şi cotele de moştenire a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, recurentul fiind despăgubit pentru partea sa de moştenire.

În cursul derulării procedurii de filtru a fost soluţionată cererea recurentului de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON, datorate în recurs. Prin încheierea din 19 martie 2020 această solicitare a fost respinsă, iar hotărârea a rămas definitivă, prin respingerea, la 04 iunie 2020, cererii de reexaminare formulată de către recurent.

Prin rezoluţia din 30 iunie 2020, s-a fixat termen de judecată la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

7. Soluţia şi considerentele asupra recursului

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din acelaşi act normativ, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Faţă de conţinutul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte stabileşte că are prioritate soluţionarea excepţiei netimbrării recursului, întrucât nu se poate pune în discuţie cererea de recurs decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 30 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În cauză, se constată că recurentul a valorificat posibilitatea de a obţine facilitatea prevăzută de lege, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în recurs, solicitare care, însă, i-a fost respinsă pentru considerentele reţinute în cuprinsul încheierii, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 19 martie 2020.

Întrucât încheierea prin care a fost respins ajutorul public judiciar solicitat de recurent a rămas definitivă la 04 iunie 2020, dată la care s-a respins cererea de reexaminare, prin care recurentul a atacat soluţia de respingere a cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar în sarcina acestuia s-a menţinut obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru datorată în recurs.

Se reţine că prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a consemnat că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că, deşi, a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluţionarea recursului, nu a făcut dovada plăţii acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat recurentului, care a formulat punct de vedere la raport, ce se regăseşte la dosarul de recurs, prin care a repetat solicitarea de fi scutit de plata taxei de timbru.

Prin urmare, recurentul a avut ştiinţă despre obligaţia ce îi incumbă, dar nu a înţeles să timbreze.

Cum cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, în care a fost analizată legalitatea taxei judiciare de timbru, reţinându-se că suma stabilită în sarcina petentului, cu acest titlu, nu este de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, recurentul trebuia să depună diligenţa necesară în vederea achitării taxei de timbru datorate.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. .493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de contestatorul A., împotriva deciziei civile nr. 808 R din 06 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2020.