Admissibility of revision against judgment dismissing appeal for formal defects

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

Deliberând, asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 648 din 04 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, hotărâre care a fost pronunţată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Revizuentul A. a solicitat revizuirea acestei decizii, iar prin decizia nr. 1477 din 09 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1477 din 09 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat cerere de revizuire A., indicând prevederile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. şi invocând un viciu de procedură în comunicarea acestei hotărâri judecătoreşti.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

S-a fixat termen de judecată la 14 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, conform rezoluţiei din 28 iulie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În ceea ce priveşte judecata prezentei cereri de revizuire, Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Or, pentru a fi admisibilă o atare cale de atac extraordinară, prin prisma motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 509 alin. (1) pct. 1-11 din C. proc. civ.), este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă revizuirea să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Aşa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei, prin decizia civilă nr. 648 din 04 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, hotărâre care a fost pronunţată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că decizia prin care se respinge recursul, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, împotriva hotărârii pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. partea nu are deschis dreptul de a exercita vreo cale de atac, nici de reformare şi nici de retractare.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Decizia nr. 1477 din 09 iulie 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, anterior, de revizuent împotriva deciziei 648 din 04 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este fără cale de atac, pentru că priveşte o hotărâre care, potrivit legii, nu este supusă niciunei căi de atac.

Aşa fiind, în litigiul pendinte, cum prin cererea de revizuire se tinde la anularea deciziei nr. 1477 din 09 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, se constată că în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici cererea de faţă nu este susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Analizând pricina din perspectiva dreptului de acces la o instanţă, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie sau exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiţie .

Astfel, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1477 din 09 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2020.