Annulment of cassation appeal for lack of illegality critiques in petition to rectify or complete tax and property judgment

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 27 iunie 2018, A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primar general şi C. Bucureşti S.A., cerere împotriva încheierii din 15 iunie 2016, care face parte integrantă din sentinţa nr. 779 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, având în vedere că după pronunţarea hotărârii, tribunalul s-a dezînvestit, fără a se pronunţa asupra fondului acţiunii reclamanţilor, având ca obiect imobilul teren în suprafaţă de 328 mp, situat în Bucureşti, str. x, identificat conform raportului de expertiză ing. D., pentru care au solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la contravaloarea lipsei de folosinţă şi a beneficiului nerealizat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 442-445 C. proc. civ. referitoare la îndreptarea, lămurirea şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Instanţa a luat act de faptul că B. a decedat la 30 august 2018 (conform certificatului de deces nr. x/2018) şi a constatat transmisă calitatea procesuală a acestuia la moştenitorul E..

Prin sentinţa nr. 514 din 25 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată. A respins cererea de completare a hotărârii nr. 779/2016 formulată de reclamanţii A. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar general şi C. Bucureşti S.A., ca tardivă. A respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 1675 A din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de apel a reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 514/2019, ca nefondată. A respins cererea de cheltuieli de judecată a apelanţilor, ca nefondată. A luat act că intimata S.C. C. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi E..

Prin cererea de recurs, reclamanţii au solicitat admiterea acestuia şi aplicarea sancţiunilor ce se impun ambilor pârâţi pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru îndeplinirea actului de procedură.

În continuare, recurenţii au înţeles a se referi la situaţia de fapt, aratând, în esenţă, că au înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, acţiune, precizată ulterior, prin care au solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primar general şi S.C. C. S.A., în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului indicat şi a beneficiului nerealizat, la plata daunelor morale pentru suferinţele cauzate prin nerecunoaşterea şi nerespectarea drepturilor cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate şi tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, precum şi la plata sumelor de 300,83 RON şi de 1247,61 RON.

Recurenţii au precizat că prin sentinţa civilă nr. 779 din 15 iunie 2016, tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în ceea ce priveşte contravaloarea lipsei de folosinţă şi beneficiul nerealizat şi a disjuns capetele de cerere referitoare la acordarea daunelor morale şi la plata sumelor de 300,83 RON şi de 1247,61 RON.

Au apreciat că tribunalul, după pronunţarea soluţiei, a suspendat judecata, în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că excepţia de nulitate funcţională a secţiei a III-a a Tribunalului Bucureşti şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea secţiei a VI-a civile, invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti, nu este de ordine publică.

Recurenţii au arătat, apoi, modul în care a fost soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului, prin decizia nr. 176 din 24 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, precum şi recursul reclamanţilor împotriva deciziei din apel.

Au mai făcut cunoscut că urmare a disjungerii menţionate s-a format dosarul nr. x/2016, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 1219 din 12 octombrie 2016, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prescripţiei şi a respins, ca fiind prescrise, capetele de cerere privind daunele morale şi plata sumelor solicitate, iar apelul declarat împotriva acesteia a fost soluţionat prin decizia nr. 452 din 18 mai 2017 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Au menţionat că prin decizia din apel, definitivă, s-a admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, care a fost anulată, în parte, cu privire la capătul de cerere privind plata impozitului în sumă de 1247,6 RON, s-a respins, ca nefondat, acest capăt de cerere şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea apelanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

În finalul cererii, recurenţii au menţionat cuprinsul art. 2663 şi 2502 C. civ. care reglementează prescripţia extinctivă şi dreptul la acţiune.

Urmare a comunicării recursului, intimata - pârâtă C. Bucureşti S.A. a depus întâmpinare, solicitând, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că recursul este nul pentru nemotivare, prin prisma dispoziţiilor art. 489, art. 487 şi art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu s-au formulat veritabile critici de nelegalitate, recurenţii prezentând un istoric al demersurilor judiciare dintre părţi.

Totodată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv îndreptarea, lămurirea, completarea şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii din încheiere şi sentinţă, în opinia intimatei - pârâte, a apărut ca evidentă nemotivarea recursului.

Dacă se va trece peste excepţia invocată, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate, ca temeinică şi legală.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurenţii au depus un înscris intitulat "recurs" la aceasta, solicitând anularea actului îndeplinit cu rea-credinţă de intimata - pârâtă.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 27 februarie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului.

Prin raportul din 8 iulie 2020 s-a reţinut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod, iar celui declarat de E., în situaţia nesemnării acestuia, i se aplică sanţiunea prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e) din cod.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 30 iulie 2020, recurenţii au depus un exemplar al cererii de recurs semnat de ambele părţi, precum şi punct de vedere la raport, prin care au criticat întâmpinarea depusă de S.C. C. S.A., care în opinia lor, nu respectă niciuna dintre condiţiile prevăzute de lege pentru cererile adresate instanţei de judecată.

În continuare, recurenţii s-au referit la competenţa funcţională a secţiei tribunalului căreia i-a fost repartizată cererea de chemare în judecată, iar în final, au solicitat a se constata imprescriptibilitatea dreptului la acţiune al reclamanţilor.

Prin rezoluţia din 8 septembrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În cauză se constată că, deşi circumscrise generic de reclamanţi celor cuprinse la art. 488 C. proc. civ., motivele de recurs ridică o problemă de încadrare.

Astfel, recurenţii au prezentat istoricul litigiului, fără a avea în vedere soluţia pronunţată, respectiv cea de respingere a apelului şi de menţinere a sentinţei tribunalului, prin care s-a respins cererea de completare a hotărârii nr. 779/2016, ca tardivă şi s-a respins, în rest, cererea de îndreptare a erorilor materiale, respectiv de lămurire a dispozitivului, ca neîntemeiată.

Niciun aspect din cele susţinute prin cererea de recurs nu poate fi încadrat în motivele de nelegalitate cerute de art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care prin acestea s-au prezentat aspecte legate de derularea litigiului şi s-au făcut referiri la prescripţie şi la dreptul imprescriptibil al reclamanţilor la acţiune, fără nicio legătură cu decizia atacată.

Se reţine astfel că prin calea extraordinară de atac promovată nu a fost adusă nicio critică de nelegalitate deciziei atacate în sensul celor reglementate prin art. 488 C. proc. civ.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

Ca atare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei - pârâte S.C. C. S.A., formulată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă, în condiţiile în care partea nu a prezentat dovezi în justificarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi E. împotriva deciziei nr. 1675 A din 10 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge cererea formulată de intimata - pârâtă S.C. C. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.