Civil appeal nullity for failure to substantiate cassation grounds and generic application of tort liability law

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 27 februarie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B., obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a încălcării dreptului său la demnitate şi viaţă privată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 30 din Constituţie, art. 71-75, art. 1357 şi art. 1359 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 22 din 8 iulie 2019 a respins acţiunea reclamantului având ca obiect pretenţii. L-a obligat pe reclamant la plata către pârât a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 2672 din 15 octombrie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului. A fost obligat apelantul la 1100 RON cheltuieli de judecată către intimat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei şi sentinţei şi admiterea acţiunii.

A susţinut că instanţele anterioare au făcut o apreciere greşită a probelor respingând acţiunea pe motivul că nu a făcut dovada faptului că a fost afectat moral şi că petiţiile împotriva sa au fost formulate în baza legii care garantează dreptul la petiţii.

A arătat că pârâtul a făcut comentarii la viaţa sa personală folosind apelative jignitoare şi expresii calomnioase cu referire directă la numele familiei sale, toate acestea fiind făcute fără suport şi cu rea-credinţă.

În continuare, recurentul a precizat în concret în ce constă afirmaţiile calomnioase, precum şi demersurile întreprinse de intimatul - pârât prin înregistrarea unor plângeri penale la IPJ Mehedinţi şi audienţă la Primăria Drobeta Turnu Severin, prin care l-a acuzat de furtul unei sume de bani.

A menţionat, totodată, că a fost contactat de un post de televiziune local şi că i-a fost luat un interviu, astfel încât imaginea sa publică în calitate de cetăţean şi poliţist i-a fost afectată de aceste scandaluri.

A mai arătat că a fost audiat de procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi de către colegi din cadrul IPJ Mehedinţi, iar în cele din urmă s-a dispus clasarea plângerilor penale cu motivarea că fapta nu există - art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul a susţinut că prin aceste comentarii jignitoare şi acuzaţii grave, pârâtul i-a creat un prejudiciu moral, afectându-i demnitatea, onoarea şi reputaţia familiei sale, având în vedere că sunt oameni bine văzuţi în comunitate.

A concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv există faptă ilicită, prejudiciu moral şi vinovăţia pârâtului care cu intenţie a făcut afirmaţii calomnioase la adresa sa, precum şi o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

În final, recurentul a menţionat conţinutul art. 71 alin. (2), art. 74 lit. f) C. civ., art. 26 alin. (2) şi art. 30 alin. (6) din Constituţie, art. 8 din CEDO, art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimatul - pârât B. s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea deciziei instanţei de apel, ca legală, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că, analizând recursul, nu a identificat criticile de nelegalitate, prin motivele acestuia reiterându-se aceleaşi motive de netemeinicie din apel.

A mai precizat că toată jurisprudenţa internă şi cea CEDO reglementează aspecte ce ţin de drepturile persoanei, dar lipsa unor dovezi certe privind vinovăţia sa au fost de natură să conducă la convingerea instanţei că aspectele semnalate nu au fost săvârşite de el, astfel încât, în mod corect, acţiunea a fost respinsă, ca nedovedită.

Recurentul - reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul - pârât şi admiterea recursului în modalitatea formulată.

Cu titlu preliminar, a arătat că recursul a fost întemeiat şi dezvoltat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut astfel că în cuprinsul considerentelor cererii de recurs a precizat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, fiind aplicate greşit normele de drept material prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 72 alin. (2), art. 74 lit. f) C. civ., precum şi dispoziţiile art. 26 alin. (2) şi art. 30 alin. (6) din Constituţie.

De asemenea, recursul a mai fost fundamentat şi pe prevederile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ale art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi nu, în ultimul rând, pe cele ale art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

A precizat că, în esenţă, prevederile legale, constituţionale şi internaţionale menţionate protejează dreptul la imagine şi viaţă privată, sancţionând orice faptă care produce un prejudiciu material sau moral persoanei vizate de fapta ilicită, iar instanţa de apel a aplicat greşit respectivele norme de drept material.

A reiterat plângerile penale formulate împotriva sa, apreciind că fapta intimatului - pârât se circumscrie prevederilor art. 1349 şi următ. C. civ., din afirmaţiile acestuia reieşind, în mod clar, faptul că se pune în discuţie onoarea şi reputaţia sa.

A solicitat a se observa că nu pot fi reţinute ca veridice aserţiunile intimatului de vreme ce nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat faptele imputate.

A menţionat astfel că nu a contestat dreptul intimatului de a formula petiţii ci a contestat conţinutul acestora care nu avea nicio bază factuală.

A considerat, de asemenea, că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 8 şi art. 10 din Convenţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte recursul declarat, se constată imposibilitatea încadrării aspectelor deduse judecăţii în criticile de nelegalitate subsumabile dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. fiind incidentă, ca atare, sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din cod.

Art. 489 C. proc. civ. stipulează în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cauzelor de ordine publică, aceeaşi sancţiune intervenind şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod, care la alin. (1) pct. 1-8 enumeră limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita casarea unor hotărâri.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului, deşi circumscrise formal de reclamant celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi încadrate în respectivul text de lege.

Astfel, se observă că recurentul nu a criticat în vreun fel soluţia instanţei de apel, limitându-se a reitera aspectele legate de afirmaţiile calomnioase şi acţiunile intimatului - pârât, care i-au creat un prejudiciu moral, prin afectarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei sale şi susţinând că instanţele au făcut o apreciere greşită a probelor.

Criticile deduse judecăţii care fac referire la modalitatea în care instanţa a administrat şi apreciat probatoriile necesare soluţionării cauzei nu pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar pentru a realiza controlul de legalitate specific căii extraordinare de atac, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Nici susţinerile recurentului privind îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale nu se subsumează motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., atâta vreme cât acestea au fost formulate generic, fără prezentarea în concret a modului eronat în care instanţa de apel s-a raportat la textul de lege aplicat.

De asemenea, în acelaşi mod formal, recurentul a făcut trimitere la texte de lege din C. civ., Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţie, prin prezentarea conţinutului acestora, prin trimiterile generice la respectivele dispoziţii legale, nedezvoltându-se argumente care să tindă la demonstrarea unor încălcări ale acestora.

Se reţine, deci, că recurentul nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

Referitor la criticile formulate prin răspunsul la întâmpinare depus de recurent, se constată, pe de o parte, că acestea nu se pot substitui motivelor de recurs, a căror formulare este circumstanţiată de anumite termene şi condiţii de exercitare.

Pe de altă parte, se observă că prin acestea, deşi se încearcă formularea unor motive subsumabile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., criticile sunt, de asemenea, formale şi generice.

Aceasta, întrucât nu este suficient a susţine că instanţa de apel a aplicat greşit anumite norme de drept material ci trebuie a dezvolta respectivul motiv, în sensul formulării de critici concrete la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor texte normative ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor imputate instanţei, o minimă argumentare a criticii în fapt şi drept, precum şi indicarea raţionamentelor pe care se bazează, exprimarea formală a nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără prezentarea unor motive de nelegalitate neputând echivala cu motivarea recursului în sensul cerut de lege.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 489 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va constata nulitatea căii de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

Văzând solicitarea intimatului - pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare şi justificată prin chitanţa privind plata onorariului avocaţial, aflată la dosarului, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea, recurentul urmând a fi obligat la plata sumei de 300 RON către intimatul - pârât B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2672 din 15 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Obligă pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON către intimatul - pârât B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.