State liability for judicial error: inadmissibility of declaratory action and prohibition of conjoining cases in different procedural phases

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 6 mai 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 RON, cu titlu de prejudicii cauzate prin încălcarea în mod vădit, incontestabil a normelor de drept material şi procesual, prin soluţionarea unei situaţii litigioase contrar realităţii faptice sau juridice care a produs neregularitate în modul de desfăşurare a procedurilor judiciare, iar aceasta nu a fost remediată în căile de atac sau în procedurile prevăzute de lege, producând în acest mod o vătămare gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, cu privire la sentinţele pronunţate de Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016 .

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 132 din 2 octombrie 2019 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârât şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă acţiunea reclamantului.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia nr. 190-A din 12 martie 2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului. Fără cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., ale cărui motive au fost subsumate art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii, ataşarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bihor si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond sau admiterea recursului în sensul anulării deciziei recurate şi a sentinţei apelate şi admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.

Pe excepţia conexităţii, a arătat că instanţa de apel a respins cererea de ataşare a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bihor la prezentul dosar pe motiv că dosarul tribunalului se afla în primă instanţă.

Recurentul a învederat prevederile art. 139 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că cererea sa a fost făcută în termen legal, iar înscrisurile prin care a solicitat instanţei ulterior sesizate conexarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bihor la prezenta cauză le-a depus ca probă în prezentul dosar, fapt reţinut şi în decizia recurată.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a analizat greşit respectiva cerere motivându-şi respingerea ataşării dosarului pe faptul că acesta este în prima instanţă, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut în art. 139 alin. (1) C. proc. civ. că "Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură".

În opinia recurentului, nu există nicio prevedere legală care să lege şi să condiţioneze conexarea a două sau mai multor dosare de starea procesuală, singura condiţie fiind aceea de a se face cererea de conexare la instanţa ulterior sesizată, lucru pe care l-a făcut.

Deşi este adevărat ca dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor nu avea termen de judecată la momentul soluţionării apelului datorită procedurilor legale, aceasta nu înseamnă, potrivit recurentului, ca instanţa de apel, fiind informată de această situaţie din fişa dosarului depusă ca extras de pe portalul just.ro, să pronunţe o hotărâre pripită şi nelegală.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile legale incidente în prezenta cauza reţinând şi invocând art. 138 alin. (4) C. proc. civ. care prevede că atunci "Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad".

În opinia recurentului, reiese că instanţa de apel a reţinut greşit că a invocat excepţia de conexitate în faţa instanţei anterior sesizate şi nu astfel cum se prevede în faţa instanţei sesizate ulterior.

A solicitat, în consecinţă, admiterea recursului sub aspectul ataşării dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bihor la prezenta cauza şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe fondul cauzei, a învederat că instanţa de apel a respins cererea pe motivul că a renunţat pe moment la reparaţii materiale, declarând că acestea vor fi solicitate pe cale separată.

Potrivit recurentului, prin respingerea cererii sale, instanţa de apel a ignorat voit faptul că dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor, a cărui ataşare o solicitase, are acelaşi obiect si părţi, iar pretenţiile solicitate aveau taxele de timbru plătite, fapt reţinut de decizia recurată.

Astfel, în opinia recurentului, instanţa de apel a procedat nelegal grăbindu-se sa pronunţe o hotărâre înainte ca Tribunalul Bihor să acorde termen pentru a se pronunţa pe excepţia de conexitate invocată în acea cauză.

În aceste condiţii, instanţa de fond trebuia sa amâne cauza până la pronunţarea unei soluţii cu privire la conexitate de către Tribunalul Bihor şi apoi, în funcţie de soluţia pronunţată, să judece prezenta cauză.

A solicitat, în consecinţă, admiterea recursului şi sub acest aspect şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În continuare, recurentul a prezentat o serie de considerente legate de admisibilitatea căii de atac exercitate.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor s-a solicitat respingerea recursului.

S-a arătat, în esenţă, că în mod corect instanţa de apel, în raport de prevederile art. 35 C. proc. civ., a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.

Recurentul - reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed:

Prin motivele de recurs, se critică greşita respingere de către instanţa de apel a cererii de conexare a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bihor la prezentul dosar.

Astfel, critica recurentului potrivit căreia prin respingerea cererii, instanţa de apel a aplicat eronat dispoziţiile art. 139 C. proc. civ., poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 din cod.

Critica nu poate fi însă primită, fiind nefondată.

Prin art. 139 C. proc. civ. este reglementată excepţia conexităţii, noţiune care presupune existenţa a două sau a mai multor procese care se află înaintea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe deosebite, de acelaşi grad sau de grade diferite, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi ale căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.

Prin urmare, pentru existenţa conexităţii trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv să existe două sau mai multe cereri între aceleaşi părţi, iar între obiectul şi cauza acestora să existe o strânsă legătură, precum si condiţia ca cererile să fie în cursul judecăţii în primă instanţă, pe rolul unor instanţe diferite.

În speţă, Curtea de Apel Oradea i-a respins recurentului cererea de conexare în raport de faza procesuală în care se afla cauza (apel), faţă de împrejurarea că celălalt dosar, nr. x/2019, se afla în primă instanţă pe rolul Tribunalului Bihor.

Se reţine deci ca fiind corectă soluţia curţii de apel, în raport de dispoziţiile legale incidente, care permit conexarea unor cereri nu numai de la instanţe de aceleaşi grad, dar şi de la instanţe de grad diferit, cu singura condiţie ca judecata cererilor să aibă loc în faţa primei instanţe.

Prin precizarea că este posibilă conexarea în primă instanţă s-a intenţionat determinarea fazei procesului în care se poate admite judecarea împreună a cererilor aflate în strânsă legătură, pe acest temei nefiind posibilă conexarea cererilor de chemare în judecată direct în apel sau recurs (fiind însă posibilă conexarea chiar a apelurilor sau a recursurilor).

Este nefondată, prin urmare, critica recurentului privind greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 139 C. proc. civ., în condiţiile în care dosarul ce se cerea conexat se afla într-o altă fază procesuală decât cel la care se dorea conexarea.

În raport de aceste considerente, apar fără relevanţă susţinerile recurentului referitoare la respectarea termenului de formulare a cererii de conexare.

În ceea ce priveşte critica privind greşita respingere a cererii de chemare în judecată pe motiv că a renunţat la reparaţii materiale, se observă că în susţinerea acesteia, recurentul s-a prevalat tot de existenţa dosarului nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bihor, a cărui ataşare o solicitase, dosar în care achitase taxa de timbru aferentă.

Se constată, aşadar, că recurentul nu a combătut reţinerile instanţei de apel prin care, în considerarea art. 35 C. proc. civ., s-a arătat că acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege, reclamantul uzând iniţial de această posibilitate şi renunţând după momentul comunicării obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru aferente.

Pentru toate aceste motive, faţă de prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 190-A din 12 martie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.