Nullity of cassation appeal for untimely submission of reasoned memorandum

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 21 septembrie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4.500.000 RON despăgubiri morale şi de imagine, pentru prejudiciul suferit ca urmare a soluţionării cu întârziere a contestaţiei sale împotriva sancţiunii avertismentului primit de la angajatorul său.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă:

Prin sentinţa nr. 125 din data de 12 februarie 2019, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a respins excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui, ca neîntemeiate.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată, precum şi cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 593 din data de 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 125 din data de 12 februarie 2019 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, sentinţă pe care a păstrat-o.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Motivele de recurs:

Împotriva deciziei nr. 593 din data de 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 15 ianuarie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2.

Prin cererea de recurs, formulată la data de 1 noiembrie 2019, recurentul-reclamant a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţele de fond şi apel nu au respectat obligaţiile impuse de art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, arătând că motivele de recurs le va depune după primirea motivării hotărârii recurate.

La data de 13 februarie 2020, recurentul reclamant a depus motivele de recurs, prin care a susţinut, în esenţă, că atât hotărârea pronunţată de tribunal, cât şi decizia din apel sunt nelegale, fiind date cu încălcarea art. 22 şi art. 237 C. proc. civ., în sensul că instanţele nu au stabilit situaţia de fapt dedusă judecăţii şi au nesocotind rolul activ al judecătorului şi principiului aflării adevărului.

II.2. Întâmpinarea:

În termen legal, intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că în cuprinsul cererii de recurs nu se indică numărul hotărârii care se atacă şi nici care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

II.3. Răspunsul la întâmpinare:

În termen legal, recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului şi obligarea intimatului-pârât la plata despăgubirilor.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia, constatându-se că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat în termenul prevăzut de lege, este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte obligaţia de motivare a recursului prevăzută de lit. d) a aceluiaşi articol, raportorul a reţinut că recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor le va depune după comunicarea hotărârii instanţei de apel.

Totodată, a constatat că, prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neindicarea hotărârii atacate şi a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

De asemenea, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că în speţă este incidentă excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că prezenta cerere de recurs nu a fost motivată, iar memoriul prin care au fost arătate şi dezvoltate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul a fost depus după împlinirea termenul prevăzut de lege, precum şi că în cauză nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 13 octombrie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii evidenţiată prin raportul întocmit în cauză.

II.5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., reţinută prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, conform dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., iar, în raport de prevederile art. 487 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

În speţă, în cuprinsul cererii de recurs depuse la data de 1 noiembrie 2019, anterior comunicării deciziei atacate, recurentul-reclamant a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că va formula motivele de recurs printr-un memoriu separat, după ce hotărârea curţii de apel îi va fi comunicată.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 3 decembrie 2019 (astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel), astfel că, termenul pentru declararea şi motivarea recursului s-a împlinit pentru acesta la data de 6 ianuarie 2020, în raport de dispoziţiile art. 485 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 181 alin. (2) din acelaşi cod şi de cele reglementate prin H.G. nr. 970/2019 privind stabilirea zilelor de 27 decembrie 2019 şi 3 ianuarie 2020 ca zile libere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 20 decembrie 2019.

Prin urmare, depunerea la data de 13 februarie 2020 de către recurentul-reclamant a memoriului ce cuprinde motivarea recursului s-a realizat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, la o dată la care acesta era decăzut din dreptul procesual de a motiva calea de atac, astfel cum prevede art. 185 din C. proc. civ., motiv pentru care se va aplica sancţiunea nulităţii căii de atac, reglementată de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, iar motivarea prezentului recurs s-a realizat după împlinirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 593 din data de 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2020.