Moral damages claim against State: appeal declared null for lack of valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 6 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale în valoare de 300.000 euro.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1881 din data de 26 septembrie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 1159A din data de 2 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1881 din data de 26 septembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Motivele de recurs:

Împotriva deciziei nr. 1159A din data de 2 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 27 februarie 2020, sub nr. x/2018.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant, în esenţă, a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 452 din data de 15 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost obligat debitorul B.-Sucursala Bucureşti să îi plătească integral salariului restant, de la data de 23 martie 2012, însă nu a avut posibilitatea de a executa silit debitorul care nu a executat de bunăvoie obligaţia stabilită prin aceasta.

A precizat că, astfel cum a constatat Biroul Executorului Judecătoresc, aceasta nu constituia un titlu executoriu, fiind lipsită de semnătura şi de ştampila instanţei de judecată, care este parte a puterii judecătoreşti.

Invocând dispoziţiile art. 52 din Constituţia României, cu aplicarea art. 1384, art. 1385 şi art. 1386 C. civ., recurentul-reclamant a susţinut că este vătămat în ceea ce priveşte drepturile sale salariale.

La data de 17 iunie 2020, recurentul-reclamant a depus o cerere prin care a arătat că înţelege să modifice obiectul cererii de la 300.000 euro în 400.000 CHF - în moneda naţională.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a formulat întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este formulat şi motivat în termen legal, că prezenta cerere îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

Totodată, raportorul a reţinut că recurentul-reclamant a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, instanţa admiţând cererea de ajutor public judiciar formulată de către acesta.

Cu privire la obligaţia de motivare a recursului, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că, în speţă, criticile formulate de către parte nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare faţă de care ar fi incidentă sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La data de 24 iulie 2020, în termen legal, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care, a formulat susţineri în sensul admiterii căii de atac promovate.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 13 octombrie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii evidenţiată prin raportul întocmit în cauză.

II.4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului reţinută prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant, în esenţă, a susţinut că nu a avut posibilitatea să pună în executare hotărârea judecătorească prin care a fost obligat debitorul B.-Sucursala Bucureşti să îi plătească integral salariului restant, de la data de 23 martie 2012, hotărârea fiind lipsită de semnătura şi de ştampila instanţei de judecată, astfel încât a fost vătămat în drepturile sale de către Statul Român.

Deşi, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a făcut trimitere la dispoziţiile art. 52 din Constituţia României şi la cele ale art. 1384, art. 1385 şi art. 1386 C. civ., acesta nu a indicat în concret care sunt aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate sau în ce mod aceste dispoziţii ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor texte normative, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează, exprimarea formală a nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate, neputând echivala cu motivarea recursului.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1159A din data de 2 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2020.