Statutory compensation for 1950–1961 military service denied where units lacked affiliation with General Directorate of Labor Service
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's rejection of the claim and ruling in favor of the defendant. The dispute arose from an administrative challenge to a pension authority's decision refusing benefits under Law No. 309/2002, where the plaintiff argued that his 1953–1956 military service in labor detachments entitled him to statutory compensation. The court determined the claim failed because the plaintiff’s military service records identified him as serving in specific units that did not belong to the General Directorate of Labor Service, a mandatory requirement under Article 1 of Law No. 309/2002, a fact confirmed by the Ministry of National Defense. Consequently, the court held that the plaintiff did not establish the existence of violated rights under Law No. 29/1990, rendering the administrative refusal legally correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 1 din Legea nr. 29/1990; Statutory compensation for 1950–1961 military service denied where units lacked affiliation with General Directorate of Labor Service: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, cetățenii români care au efectuat stagiul militar în perioada 1950 - 1961, în unitățile militare aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.N. a chemat în judecată, Casa Județeană de Pensii Vâlcea, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 5577 din 22 octombrie 2003, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar, în perioada 1953 - 1956, în unități de muncă.
Prin sentința civilă nr. 5/F/Cont. din 16 ianuarie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată, reținând că din livretul militar al solicitantului, rezultă că unitatea militară la care a efectuat stagiul militar, nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că a efectuat serviciul militar în detașamente de muncă și că în mod greșit, instanța de fond nu i-a admis acțiunea, iar U.M. 02405 Pitești, deși sesizată în nenumărate rânduri, nu i-a comunicat nici un răspuns.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, cetățenii români care au efectuat stagiul militar în perioada 1950 - 1961, în unitățile militare aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Din livretul militar al reclamantului, depus ca probă în dosarul cauzei, rezultă, însă, că acesta și-a satisfăcut stagiul militar la Unitățile Militare 04992 și 01615, în perioada 4 noiembrie 1953 - 1 noiembrie 1956.
Nici una din aceste unități nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, după cerința dispozițiilor legale sus citate, împrejurare confirmată și din adresa Ministerului Apărării Naționale nr. A 452 din 4 martie 2003.
Ca atare, reclamantul nu a făcut dovada drepturilor vătămate, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, motiv pentru care instanța de fond în mod corect a respins acțiunea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N. împotriva sentinței nr. 5/F/Cont. din 16 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.