Inadmissibility of annulment against a jurisdictional declination under the prohibition of appeals against incompetence decisions

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Prin decizia nr. 1142 din data de 11 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7 din data de 13 februarie 2020 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

2. Cale de atac exercitată:

Împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare revizuentul A..

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 4 septembrie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susţinut că decizia atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât, înţelegând în mod greşit motivul cererii sale de amânare a judecării cauzei, prin care a arătat că a formulat această solicitare în raport de condiţiile cerute de starea de alertă şi de împrejurarea că este o persoană în vârstă de peste 65 de ani, expusă îmbolnăvirii, instanţa a respins cererea pe motiv că nu este însoţită de acte medicale.

A apreciat că instanţa în mod nelegal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea curţii de apel, în condiţiile în care excepţia de necompetenţă trebuia discutată în contradictoriu cu titularul acţiunii şi, totodată, a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil şi dreptul său la un proces corect şi legal.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 3 şi 4, art. 503 alin. (3) şi art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prioritar, Înalta Curte constată că excepţia netimbrării contestaţie în anulare, invocată de către intimata B.. este nefondată.

Astfel, contrar celor susţinute de către intimată, Înalta Curte reţine că la dosar se află originalul chitanţei Seria 174744/2020 VnFoc Nr. 67334 (6) din data de 16 septembrie 2020, cu care contestatorul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă (100 RON), în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, nu se verifică nici cele arătate de către intimată cu privire la lipsa forţei probate a chitanţei cu care contestatorul a înţeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, întrucât în cuprinsul acesteia se menţionează numărul dosarului pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru, respectiv dosarul nr. x/2020, care are ca obiect prezenta cale de atac.

Totodată, Înalta Curte constată caracterul prioritar al excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată în raport de prevederile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., faţă de aspectele vizând termenul de declarare a acesteia, precum şi faţă de excepţia inadmisibilităţii invocată de către intimata B.., întrucât doar în situaţia în care calea de atac este permisă de lege se poate proceda la examinarea respectării termenului în care aceasta poate fi declarată sau a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 503 şi 504 C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea contestaţiei în anulare, prin raportare la dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta contestaţiei în anulare, instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, apreciind că nu este competentă a soluţiona pricina în raport de dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

În atare situaţie, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac (...)."

Ca atare, legiuitorul a optat ca hotărârile pronunţate în condiţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, sintagma folosită cuprinzând atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, având în vedere că din modalitatea în care este redactat textul rezultă că legea nu face nicio distincţie în acest sens.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, inclusiv contestaţie în anulare.

Astfel, având în vedere argumentele anterior expuse şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Întrucât excepţia inadmisibilităţii căii de atac reprezintă o excepţie de procedură absolută şi peremptorie şi având în vedere soluţia ce urmează a se pronunţa raportat la aceasta, în cauză nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate, astfel cum rezultă din prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2020.