Inadmissibility of cassation appeal against final judgment on revision of adoption decree

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă - Complet specializat pentru protecţia specială şi adopţie, sub nr. x/2018, după declinarea competenţei materiale de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 1223 din 14 noiembrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2018, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman şi B., a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 13 din camera de consiliu din 5 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia civilă - Complet specializat pentru adopţii în dosarul nr. x/2018.

În drept, a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, 7 şi 9 C. proc. civ.

2. Hotărârea asupra Tribunalului Teleorman, secţia civilă asupra cererii de revizuire

Prin sentinţa nr. 2 din camera de consiliu din 23 ianuarie 2019, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, în contradictoriu cu revizuentul A. şi cu intimata B. şi a respins cererea, ca inadmisibilă.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia de necompetenţă a materială a Tribunalului Teleorman în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată. A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman şi intimata-pârâtă B..

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 608 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs revizuentul A., la 25 iulie 2019 (data depunerii la oficiul poştal). Cererea de recurs a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 29 iulie 2019, sub nr. x/2019.

VI. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este susceptibilă de recurs, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul a fost comunicat părţilor. La 15 iunie 2020, recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil. Intimaţii nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la raport.

VII. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman şi B., revizuirea sentinţei civile nr. 13 din 5 martie 2018, pronunţate de această instanţă în baza art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa nr. 2 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A., calea de atac fiind soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019, obiect al recursului pendinte.

Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

În ceea ce priveşte obiectul cererii de revizuire, se constată că acesta a vizat sentinţa civilă nr. 13 din 5 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă în dosarul nr. x/2018, în procedura adopţiei, pentru care dispoziţiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 stipulează că "Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului…".

Astfel, sentinţa civilă nr. 13 din camera de consiliu din 5 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă este supusă numai apelului.

Prin urmare şi sentinţa nr. 2 din camera de consiliu din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire împotriva sentinţei nr. 13 din camera de consiliu din 5 martie 2018 a aceleiaşi instanţe, este spusă numai apelului, iar decizia nr. 608 din 23 aprilie 2019 este definitivă.

Invocarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de către recurent nu poate atrage aplicarea alin. (6) al art. 513 C. proc. civ., care reglementează calea de atac a recursului, întrucât cercetarea acestui caz de revizuire a fost făcută printr-o hotărâre definitivă.

Fiind definitivă, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte nu este susceptibilă de reformare în această cale de atac.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 608 din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 608 din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2020.