Retrial petition admissibility: rejection of late recusal and inapplicability of merits-based evidence in extraordinary appeal

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 16.09.2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, înregistrată sub nr. x/2008, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea deciziei civile nr. 1984/22.11./2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, întrucât decizia a fost dată în temeiul unor înscrisuri false, iar ulterior pronunţării deciziei au fost descoperite înscrisuri noi ce nu au putut fi prezentate instanţei de judecată din motive mai presus de voinţa părţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 din C. proc. civ.

Prin cererea depusă la data de 01.02.2010, revizuenta A. a formulat precizare şi completare a cererii de revizuire, în sensul că a solicitat, pentru aceleaşi motive, şi revizuirea sentinţei civile nr. 982/11.06.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2000.

La termenul din 01.06.2011, revizuenta a arătat că cererea de revizuire formulată la data de 16.09.2008 a vizat nu numai decizia civilă nr. 1984/22.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, ci şi decizia civilă nr. 686A/17.12.2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, sens în care au fost toate solicitările sale pe parcursul judecării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 765/15 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a disjuns cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 982/11.06.2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă si a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Astfel, prin disjungere, prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă la data de 21 iulie 2011.

La data de 07 mai 2014 revizuenta a completat cererea de revizuire si cu un alt motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. motivat de împrejurarea că nu a cerut trimiterea memoriului la INML, act care conţine semnături falsificate ale lui C., astfel că în drept cererea de revizuire a fost motivată în raport de prevederile art. 322 pct. 2, 4 şi 5 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1098 pronunţată la data de 22.09.2016 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2011, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata B., având ca obiect sentinţa civilă nr. 982/11.06.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuenta A., iar prin decizia civilă nr. 1409 A/04.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat că cererea de recuzare a fost respinsă la termenul de judecată din 28.10.2019 şi a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, ca neîntemeiată; a respins cererile de înscriere în fals şi de suspendare, ca neîntemeiate, a respins apelul formulat de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva sentinţei civile nr. 1098 din 22.09.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că cererea de recuzare formulată de revizuentă la ultimul termen de judecată a fost soluţionată, neimpunându-se repunerea pe rol a cauzei, după amânarea pronunţării.

Instanţa de apel a subliniat că revizuenta a formulat cereri de recuzare aproape la fiecare termen de judecată acordat de la înregistrarea dosarului, iar ultima cerere de recuzare formulată oral la termenul de judecată din data de 28.10.2019 a fost respinsă ca inadmisibilă, potrivit art. 28 alin. (3) din C. proc. civ., cu reţinerea dispoziţiilor art. 723 din C. proc. civ., atât în privinţa membrilor completului de judecată, cât şi în privinţa grefierului de şedinţă şi a reprezentantului Ministerului Public. Faptul că partea a înţeles să dezvolte şi în scris motivele cererii de recuzare formulate oral nu este de natură a avea efect dilatoriu în prezenta cauză, nefiind vorba despre o nouă cerere de recuzare. În consecinţă, Curtea a constatat că cererea de recuzare a fost soluţionată şi că nu există nici un motiv pentru repunerea cauzei pe rol.

Sub aspectul cererilor de înscriere în fals, Curtea a constată că apelanta-revizuentă a formulat mai multe asemenea cereri, toate fiind respinse având în vedere obiectul judecării apelului, reprezentat de sentinţa civilă prin care cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, şi faptul că niciunul dintre înscrisurile defăimate nu este relevant din perspectiva limitelor judiciare ale apelului, deoarece aceste înscrisuri nu sunt de natură a combate motivele de apel invocate de revizuentă. Numai în măsura în care etapa procesuală a admisibilităţii cererii de revizuire ar fi fost depăşită, prin admiterea apelului şi reformarea soluţiei primei instanţe, înscrisurile defăimate şi solicitarea revizuentei de înscriere în fals ar putea deveni relevante, dat fiind că toate înscrisurile invocate sunt referitoare la raportul juridic principal dintre părţi.

Cererile revizuentei de suspendare a judecării cauzei, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a mai multor dosare, au fost respinse întrucât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. deoarece, pe de o parte, soluţionarea apelului nu depinde de dezlegările date niciunuia dintre aceste dosare, sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire, iar, pe de altă parte, o parte dintre dosare a fost deja soluţionată.

Curtea a constatat că apelul este nefondat, niciuna dintre criticile formulate nefiind de natură a atrage reformarea soluţiei primei instanţe care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Contrar susţinerii apelantei că i s-au respins toate cererile necesare şi utile soluţionării cauzei în mod nelegal, nu toate solicitările revizuentei au fost respinse în primă instanţă, iar cele care au fost respinse au fost respinse motivat şi în mod legal.

În ceea ce priveşte susţinerea revizuentei referitoare la faptul că prima instanţă nu a ţinut seama de înscrisurile nou depuse, Curtea a constatat că, din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., prima instanţă a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece revizuenta s-a referit la înscrisuri care puteau fi înfăţişate în cadrul administrării probelor în litigiul supus revizuirii (înscrisurile existând la acel moment) iar, în privinţa înscrisurilor purtând date ulterioare finalizării procesului de fond, tribunalul a considerat că acestea exced cadrului procesual în care calea extraordinară a revizuirii poate fi analizată.

Dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. deschid calea extraordinară a revizuirii, pentru retractarea hotărârilor judecătoreşti, în situaţia de excepţie a cazului când "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Apelanta-revizuentă a susţinut că prima instanţă nu a ţinut seama de cartea scrisă de aceasta "Viaţa lui C.", de hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă irevocabilă, care se coroborează cu expertiza realizată de experta D. şi nici de adeverinţele medicale eliberate în 2007 de 4 spitale pe numele C. pentru perioada 1997 - 2000.

S-a considerat că aceste înscrisuri nu îndeplinesc cerinţa de a fi existat la momentul pronunţării sentinţei nr. 982/2002 şi nici cerinţa ca partea adversă să fi avut o conduită obstrucţionistă, de natură a o fi împiedicat pe revizuentă să prezinte aceste înscrisuri în cadrul litigiului în care s-a pronunţat hotărârea ce face obiectul revizuirii.

În ceea ce priveşte criticile formulate de revizuentă referitor la faptul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare prin soluţionarea cauzei, în lipsa sa, deşi formulase cerere de recuzare, Curtea a apreciat că cele două cereri de recuzare formulate oral la termenul de judecată din 22.09.2016 au fost respinse la aceeaşi dată, astfel cum rezultă din practicaua sentinţei apelate şi din încheierea camerei de consiliu din aceeaşi dată. Prin urmare, neexistând niciun motiv pentru amânarea judecării cauzei, după soluţionarea celor două cereri de recuzare a preşedintelui de complet şi a cererii de recuzare a procurorului de şedinţă, s-a reluat dezbaterea cauzei, lipsa revizuentei din sala de şedinţă fiind asumată de aceasta, în condiţiile în care dosarul a fost lăsat la a doua strigare a cauzei, după soluţionarea cererii de recuzare a procurorului de şedinţă.

Faptul că, după pronunţarea sentinţei 1098/2016, revizuenta a reiterat cererile de recuzare, acestea fiind la rândul lor soluţionate prin încheierile din 7.10 şi 14.10.2016, este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care prin pronunţarea sentinţei 1098/2016 (după soluţionarea cererilor de recuzare formulate până la acel moment) prima instanţă s-a dezînvestit. Dreptul la apărare, a cărei încălcare o invocă apelanta, nu este un drept absolut, el suportând rigori procedurale, în marja de apreciere pe care statele ce au aderat la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului o au în materie, astfel încât însuşi titularul dreptului la apărare îi revin îndatoriri în conformitate cu dispoziţiile art. 129 şi 723 din C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta-apelantă A. întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că soluţia instanţei de apel a fost dată de un complet în totalitate recuzat, fiind astfel nelegală. Astfel, cererea de recuzare din data de 28 10 2019, deşi cuprindea motive noi şi se referea şi la procuror şi la grefierul de şedinţă, a fost respinsă de acelaşi complet recuzat care, deşi nu putea soluţiona cauza, nu a amânat pronunţarea, încălcându-i revizuentei dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

La termenul din 28 10 2019 grefierul nu a anunţat că există mai multe cereri de înscriere în fals formulate de apelantă şi astfel nu au fost puse în discuţia părţilor. Recurenta le descrie şi susţine că aceste înscrisuri au indus în eroare pe cei care au întocmit raportul de expetiză medico-legală psihiatrică A1/634/16 05 2001, singurul raport de expetiză medico-legală psihiatrică valabil fiind cel de-al doilea, care demonstrează că în 13 07 2000 C. nu a avut discernământ din cauza afecţiunilor neuropsihice de care a suferit. Se susţine că multitudinea de falsuri promovate de B. cu privire la scrisul şi semnăturile tatălui revizuentei nu a fost avută în vedere de instanţa de apel, ceea ce a făcut ca munca tatălui său să fie nesocotită.

Recurenta critică şi respingerea cererilor de suspendare a cauzei, în opinia sa impunându-se suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarelor care au ca obiect acordare de daune morale pentru denigrările la care revizuenta a fost supusă de către B..

Având în vedere că nu s-au luat în considerare probele depuse de revizuentă în revizuire (fond şi apel), solicită coroborarea tuturor aceste probe cu dosarul nr. x/2000 de la Tribunalul Bucureşti în care B. a depus articole compilate de ea şi publicate pe numele tatălui revizuentei în ziarele Economistul din 2000.

Instanţa de apel nu a ţinut cont nici de înscrisurile care dovedeau care era semnătura tatălui revizuentei din februarie 1998.

Recurenta susţine că ataşează cererii de recurs un înscris nou care dovedeşte că B. a fost internată în spital, ca însoţitor al lui C., în perioada 3 ianuarie-4 septembrie 2000 care, coroborat cu convenţia de plată din 3 09 1999 încheiată între revizuentă şi B., când tatăl revizuentei era internat, dovedeşte că tatăl revizuentei nu a scris nimic nou în perioada 1998-2000, lucrările pulicate fiind lucrări vechi.

Analizând recursul formulat în raport de motivul de recurs evocat şi de argumentele aduse în susţinerea acestuia, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuienta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4 şi 5 din C. proc. civ., însă criticile sale din recurs vizează în principal modul de soluţionare a incidentelor procedurale din apel.

Recurenta consideră că cererea de recuzare din data de 28 10 2019 a fost judecată de însuşi completul recuzat, care nu se putea pronunţa în cauză deoarece cererea de recuzare nu fusese soluţionată. Întrucât nu a amânat pronunţarea, revizuentei i s-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Analizând această critică, în temeiul art. 34 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte observă că recurenta invocă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva încălcării art. 31 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit căruia "În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură".

Cererea de recuzare în data de 28 10 2019 a fost formulată atât împotriva membrilor completului de judecată, cât şi a procurorului fiind soluţionată la aceeaşi dată de acelaşi complet, prin respingerea sa ca inadmisibilă, în temeiul art. 28 alin. (3) din C. proc. civ.

Procedând astfel, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 30 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit căruia "Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate".

Prin urmare, nu se poate reţine o încălcare a legii procesual civile prin soluţionarea cererii de recuzare de chiar completul recuzat.

Câtă vreme cererea de recuzare a fost corect respinsă, ulterior acestui moment, instanţa era competentă să efectueze acte de procedură şi să treacă la soluţionarea cauzei.

Contrar celor susţinute de revizuentă, după respingerea cererii de recuzare, completul a rămas în pronunţare şi a dispus amânarea pronunţării, deoarece avea nevoie de timp pentru a delibera.

Pe durata amânării pronunţării, revizuenta a formulat o dezvoltare a cererii de recuzare susţinută oral la termenul din 28 10 2019, pe care instanţa de apel în mod corect nu a considerat-o ca o cerere nouă cu caracter dilatoriu sub aspectul recuzării, care să impună repunerea pe rol a cauzei.

Astfel fiind, nu a avut loc o încălcare a dreptului la apărare sau la un proces echitabil al apelantei, astfel cum se susţine. Dimpotrivă, în mod corect, faţă de multiplele cereri de recuzare formulate de către apelantă, instanţa de apel a respins ultima cerere de recuzare şi în temeiul art. 723 din C. proc. civ., întrucât apelanta a nesocotit obligaţia de a-şi exercita drepturile procedurale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Recurenta critică decizia recurată şi pentru că, la termenul din 28 10 2019, când cauza a rămas în pronunţare, grefierul nu ar fi anunţat că există mai multe cereri de înscriere în fals formulate de apelantă şi, astfel, acestea nu au fost puse în discuţia părţilor, deşi erau relevante în demonstrarea multitudinii de falsuri promovate de B. cu privire la scrisul şi semnăturile tatălui revizuentei.

Înalta Curte observă că în apel au fost depuse mai multe cereri de înscriere în fals de către revizuentă, toate fiind respinse deoarece niciunul dintre înscrisurile defăimate nu este relevant din perspectiva limitelor judiciare ale apelului şi nici nu este de natură a combate motivele de apel invocate de revizuentă.

Înalta Curte constată că, în eventualitatea în care cele susţinute în prezentul recurs ar fi reale, în sensul că nu s-a referat de către grefier că există şi alte cereri de înscriere în fals, cu conţinutul evocat în cererea de recurs, recurentei nu i s-a adus nicio vătămare întrucât cererea sa de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, ceea ce face imposibilă analiza raportului juridic principal dintre părţi, care constituie o chestiune ce ţine de fondul cauzei şi care nu poate fi evocată în calea de atac extraordinară a revizuirii, care este o cale de atac de retractare.

Înscrisurile defăimate şi solicitarea revizuentei de înscriere în fals ar fi devenit relevante numai în ipoteza în care cererea de revizuire ar fi fost admisă, ceea ce ar fi condus la reluarea judecăţii pe fond a cauzei, adică a raportului juridic în dovedirea căruia au fost administrate respectivele înscrisuri.

Pentru aceleaşi considerente, determinate de imposibilitatea analizei fondului cauzei în considerarea soluţiei date cererii de revizuire, sunt neconcludente solicitările recurentei de administrare în recurs a înscrisului care demonstrează semnătura tatălui revizuentei din februarie 1998 şi de coroborare a probelor depuse de revizuentă în fond şi în apel cu cele din dosarul nr. x/2000 de la Tribunalul Bucureşti, întrucât tind la dovedirea aspectelor ce ţin de fondul cauzei.

Recurenta face referire şi la greşita respingere a cererilor sale de suspendare a cauzei până la soluţionarea dosarelor care au ca obiect acordarea de daune morale pentru denigrările la care a fost supusă de către B..

Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., considerând că dezlegarea pricinii nu atârnă în totul de existenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi întrucât unele dosare au fost deja soluţionate, nemaifăcând obiect al altei judecăţi, iar pretinsele atingeri aduse onoarei şi demnităţii nu pot influenţa soluţionarea prezentei cauze în care se discută admisibilitatea unei cereri de revizuire ce izvorăşte dintr-un alt raport juridic, care nu are legătură cu drepturile menţionate.

Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte apreciază că nu este incident motivul de recurs invocat şi, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1409 A din 04 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.