Revision against filter panel ruling held inadmissible; prior dismissal stands

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2014, în complet de filtru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 256 A din data de 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi precizările recurentului-reclamant de la termenul de judecată din 11 aprilie 2014 (Tribunalul Bucureşti) - în sensul că solicită şi acordarea despăgubirilor pentru faptele pretins ilicite ale pârâţilor - precum şi pe cele de la termenul din 31 mai 2016 - prin care a renunţat la capătul de cerere privind demararea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, menţinând solicitarea de constatare a intervenirii unei exproprieri de fapt - a reţinut că cererea de chemare în judecată este subsumată, sub aspectul obiectului, unei cereri în materie de expropriere.

Înalta Curte a apreciat că renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind demararea de către pârâţi a procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică cu privire la imobilul în litigiu nu este suficientă pentru a se putea reţine modificarea obiectului cauzei, de vreme ce acesta a menţinut, prin punctul de vedere la raport, capătul de cerere privind constatarea intervenirii unei exproprieri de fapt.

2. Cererea de revizuire

La 31 august 2020, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Invocând motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a susţinut, în esenţă, că, prin decizia atacată, completul de filtru s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, reţinând o altă situaţie de fapt şi aplicând alte dispoziţii legale împrejurărilor stabilite de instanţele judecătoreşti anterioare.

Astfel, instanţa de recurs a recalificat obiectul cauzei, considerând că sunt aplicabile alte prevederi legale faţă de cele invocate în susţinerea cererii de chemare în judecată.

Prin motivul de revizuire încadrat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut, în esenţă, că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 39 din 1 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în primul ciclu procesual, prin care a fost analizată îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva exproprierii de fapt, respectiv a dispoziţiilor art. 998 şi 999 C. civ.

Cât priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că cererea este admisibilă, întrucât a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, din perspectiva sintagmei "în materie de expropriere", care trebuie considerată constituţională numai în măsura în care se referă la exproprierea de drept.

Aceasta întrucât completul de filtru a considerat, în mod greşit, că cererea de formulată de reclamantul A. se subsumează materiei exproprierii, care nu face distincţie între exproprierea de drept şi cea de fapt.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin raportare la art. 16, art. 21, art. 24, art. 124 şi art. 129 din Constituţia României şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 21 şi art. 53 din Constituţia României.

Această cerere a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

3. Înregistrarea cererii de revizuire pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 septembrie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 14 septembrie 2020, s-a stabilit termen la 8 octombrie 2020, dispunându-se comunicarea cererii de revizuire intimaţilor, pentru a depune întâmpinări.

4. Întâmpinările

La 1 octombrie 2020, intimatul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Intimatul Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu a depus întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.

Conform art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză, decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 256 A din 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost pronunţată în procedura de filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale stipulează că "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Faţă de aceste prevederi legale, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din acelaşi act normativ, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, procedura examinării admisibilităţii recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reţine că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire.

Prin urmare, împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.

Contrar susţinerilor revizuentului, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

Aceasta întrucât litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunţată deciziei atacată cu revizuire, a debutat la 17 ianuarie 2014, dată la care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Ca atare, cererea de revizuire pendinte este guvernată de dispoziţiile C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu în forma avută ulterior adoptării Legii nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, după publicarea în Monitorul Oficial al României la 18 decembrie 2018.

De altfel, se observă că nici în noua reglementare, C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 310/2018 nu a prevăzut, pentru cererile formulate în materia exproprierii, calea de atac a recursului (art. 483 alin. (2)

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2020.