Inadmissibility of revision against a decision rejecting a prior revision petition for failing to meet the requirement of evoking the merits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the revision petition filed by the appellant, effectively upholding the prior decision that had rejected a previous revision claim and leaving the earlier appellate and High Court rulings in force. The dispute concerned the admissibility of an extraordinary remedy of revision initiated against a High Court decision that had itself rejected a revision claim based on alleged procedural nullities, specifically the lack of signatures on a prior court order. The court held that revision under Article 509(1) of the Code of Civil Procedure is limited to judgments rendered on the merits or evoking the merits; since the challenged decision was an interlocutory ruling rejecting a petition for inadmissibility and did not resolve the substantive legal relationship or apply new facts/law, it did not meet the statutory requirements for revision, and the court further noted that the appeal route must strictly comply with the principle of legality under Article 457 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 509 alin. (2) C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ; Inadmissibility of revision against a decision rejecting a prior revision petition for failing to meet the requirement of evoking the merits: În motivarea cererii de revizuire, petentul a susţinut că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 27 iulie 2020, nu este semnată. Invocând dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, a arătat că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, precum şi nulitatea actului de procedură.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei:
Prin încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de recurentul A. împotriva deciziei nr. 302 din 5 iunie 2019 a aceleiaşi instanţe, pronunţate în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia nr. 435 din 13 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 25 septembrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
2. Obiectul cererii de revizuire
Prin decizia nr. 1564 din 16 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 435 din 13 februarie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.
3. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei nr. 1564 din 16 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a susţinut că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 27 iulie 2020, nu este semnată. Invocând dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, a arătat că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, precum şi nulitatea actului de procedură.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.
Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".
Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de normele legale mai sus menţionate. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
În cauză, se constată că prin decizia nr. 1564 din 16 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 435 din 13 februarie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.
Evocarea fondului - expresie a uneia dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire - presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul cauzei să revină asupra hotărârii, urmare intervenirii unor aspecte noi, ulterior pronunţării hotărârii.
Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 1564 din 16 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 435 din 13 februarie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.
Astfel, decizia supusă cererii de revizuire pendinte nu se circumscrie primei ipoteze a normei legale menţionate, nefiind o hotărâre pronunţată de o instanţă de fond sau apel, dar nici celei de-a doua condiţii, respectiv ca hotărârea atacată să evoce fondul.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 1562 din 16 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1564 din 16 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2020.