Revision against non-merits dismissal inadmissible; petition rejected as final.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (civil section) dismissed as inadmissible the petitioner's application for revision of its own decision no. 1476 of 9 July 2020, which had previously dismissed as inadmissible a prior revision request against decision no. 638 of 4 March 2020; the dismissal is final. The case arose from a series of procedural challenges by the petitioner (concerning suspension of an appeal and earlier nullity/inadmissibility rulings), the latest challenge alleging that the contested decision lacked signatures and was therefore null under procedural rules. The Court held that, under art. 509(1) of the Civil Procedure Code, revision is available only against judgments deciding on the merits or "evoking the merits," and that the contested decision—which merely rejected another revision as inadmissible—did not satisfy that condition; per art. 509(2), only specific grounds (not invoked here) allow revision against non-merits decisions, and the legality principle under art. 457 limits appeals to those expressly provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 509 alin. (2) C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ; Revision against non-merits dismissal inadmissible; petition rejected as final: Împotriva deciziei nr. 1476 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei:
Prin încheierea din 8 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de recurs formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din 20 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia nr. 2236 din 26 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 8 mai 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Prin decizia nr. 638 din 4 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2236 din 26 noiembrie 2019 a aceleiaşi instanţe.
2. Obiectul cererii de revizuire
Prin decizia nr. 1476 din 9 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 638 din 4 martie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.
3. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei nr. 1476 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a susţinut că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 23 iulie 2020, nu este semnată. Invocând dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, a arătat că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, precum şi nulitatea actului de procedură.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.
Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".
Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de normele legale mai sus menţionate. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
În cauză, se constată că prin decizia nr. 1476 din 9 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, obiect al cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 638 din 4 martie 2020, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.
Evocarea fondului - expresie a uneia dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire - presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul cauzei să revină asupra hotărârii, urmare intervenirii unor aspecte noi, ulterior pronunţării hotărârii.
Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 1476 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, nu a fost evocat fondul cauzei, ci a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 638 din 4 martie 2020, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.
Astfel, decizia supusă cererii de revizuire pendinte nu se circumscrie primei ipoteze a normei legale menţionate, nefiind o hotărâre pronunţată de o instanţă de fond sau apel, dar nici celei de-a doua condiţii, respectiv ca hotărârea atacată să evoce fondul.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 1476 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1476 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2020.