Jurisdictional conflict over presidential ordinance request for 100% medical cost reimbursement as administrative litigation under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumirea comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1194 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că simpla formulare a unei cereri de chemare în judecată a unei autorităţi publice ori invocarea refuzului nejustificat al acesteia de a soluţiona o cerere nu conduc la calificarea automată a litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, fiind obligatoriu ca raportul de drept substanţial dedus judecăţii să fie unul de drept administrativ, astfel cum rezultă explicit din definiţia cuprinsă la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, obiectul acţiunii în contencios administrativ este limitat la prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar soluţiile corespunzătoare pe care le poate dispune instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt anularea, în tot sau în parte, a unui act administrativ, obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. Cererea privind repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, nu s-a dedus judecăţii un raport juridic de drept administrativ, întrucât nu s-a solicitat instanţei să pronunţe, cu caracter provizoriu, vreuna dintre măsurile posibile potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, ci s-a solicitat obligarea pârâţilor la "decontarea integrală"/ "să suporte costurile" tratamentului pe care trebuie să îl urmeze reclamanta.

Ca atare, având în vedere că pricina nu poate fi circumscrisă prevederilor Legii nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 103, coroborate cu cele ale art. 94 alin. (1) pct. k din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat pricina Înaltei Curţi în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, având în vedere că din actele dosarului reiese că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ şi fiscal, se află în curs de soluţionare dosarul nr. x/2020, având ca obiect obligaţie de a face, litigiu care se poartă între aceleaşi părţi ca şi cele din cauza de faţă, iar dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. instituie un caz special de stabilire a competenţei exclusive de soluţionare a cererii având ca obiect ordonanţa preşedinţială, în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea litigiului asupra fondului dreptului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal este competentă în soluţionarea pricinii.

Examinând conflictul de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, prin care a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamantă pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului BEVACIZUMAB (denumirea comercială AVASTIN), până la soluţionarea dosarului de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ, competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte apreciază că soluţionarea pretenţiei concrete din cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă presupune statuarea asupra faptului dacă autorităţile publice, chemate în judecată, au sau nu obligaţia de a efectua anumite operaţiuni administrative, pentru ca acesta să poată beneficia de tratamentul cu medicamentul BEVACIZUMAB (denumirea comercială AVASTIN), în condiţii de compensare 100%, asemenea aspecte impunându-se a fi soluţionate de o instanţă de contencios administrativ. Pentru ca un medicament să poată fi decontat integral, astfel cum solicită reclamanta în speţă, este necesar ca autorităţile pârâte să întreprindă o serie de măsuri administrative care sunt specifice competenţelor atribuite prin lege. Ca atare, în cauză, urmează a se analiza aspecte de natura celor la care se face referire prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât aspectele litigioase deduse judecăţii sunt specifice contenciosului administrativ, în lumina dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a litigiului.

Relevante pentru stabilirea instanţei competente sunt şi regulile în materie de ordonanţă preşedinţială, instituite de art. 998 C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Conform evidenţelor Ecris, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 octombrie 2020, a fost înregistrat dosarul nr. x/2020 având ca obiect obligaţie de a face, litigiu care se poartă între aceleaşi părţi ca şi cele din cauza de faţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - obligatia de a face", în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - obligaţia de a face", în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.