Consumer contract enforcement and the invalidity of pre-dispute forum selection clauses under Article 113(1)(8) and Article 126(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11 februarie 2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei obligarea acesteia la finalizarea lucrărilor începute în baza contractului nr. xM din 25 iunie 2019 şi la punerea în funcţiune a instalaţiei, conform contractului nr. xM din 25 iunie 2019, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata unor daune-interese, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, ca urmare a neîndeplinirii, la timp, a obligaţiilor stabilite prin cele două contracte, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, 1386 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 696 din data de 17 iunie 2020, Judecătoria Mangalia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că în raport de prevederile art. 126 din C. proc. civ. şi faţă de împrejurarea că în cuprinsul contractelor 122M, respectiv 160 M din 25 iunie 2019, încheiate cu pârâta, a fost stabilit că, în caz de litigiu, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţelor de la domiciliul pârâtei.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 9567 din 21 octombrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi pentru soluţionarea acestuia.

În vederea pronunţării acestei soluţii, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut că în raport de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi faţă de obiectul pricinii deduse judecăţii care vizează acordarea de daune interese în temeiul contractelor încheiate între reclamant, în calitate de consumator, şi pârâtă, în calitate de profesionist, competenţa aparţine Judecătoriei Mangalia, ca instanţă unde reclamantul îşi are domiciliul.

Examinând conflictul de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că Judecătoria Mangalia şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în speţă pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului - Judecătoria Mangalia a dat eficienţă dispoziţiilor atributive de competenţă din cuprinsul contractelor în discuţie, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta pe S.C. B. S.A., pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la finalizarea lucrărilor începute în baza contractului nr. xM din 25 iunie 2019 şi obligarea la punerea în funcţiune a instalaţiei, conform contractului nr. xM din 25 iunie 2019, iar în subsidiar, obligarea la plata unor daune -interese, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, ca urmare a neîndeplinirii, la timp, a obligaţiilor stabilite prin cele două contracte.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.’’

Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că: "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor’’.

Pentru toate acţiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competenţa fiind determinată de lege şi în funcţie de domiciliul acestora.

Această normă vizează atât acţiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât şi litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Cealalată parte contractantă trebuie să fie întotdeauna un profesionist. Calitatea de profesionist este definită de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, potrivit cărora "Noţiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.."

În cauza de faţă, pârâta S.C. B. S.A este un profesionist în sensul legii civile, concesionară a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale, ce activează în domeniul gazelor naturale, desfăşurând activităţi de furnizare şi distribuţie a gazelor naturale, proiectare şi execuţie a sistemelor de distribuţie şi instalaţiilor de utilizare, precum şi alte servicii conexe sectorului gazelor naturale, care fac şi obiectul contractelor nr. xM din 25 iunie 2019 şi nr. 160M din 25 iunie 2019, încheiate de către reclamantul A., în calitate de consumator.

Având în vedere obiectul litigiului deja enunţat, Înalta Curte apreciază că acesta se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., izvorul raportului juridic dintre părţi fiind contractele de prestări servicii, în care reclamantul A. deţine, fără dubiu, calitatea de consumator/beneficiar, iar pârâta pe cea de profesionist.

În raport de aceste aspecte, pentru determinarea competenţei de soluţionare a pricinii este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărui scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă reclamantului prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanţei, aflată la dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Mangalia, rezultă că reclamantul A. are domiciliul în municipiul Mangalia, judeţul Constanţa.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul său, respectiv la Judecătoria Mangalia, acestei instanţe îi revine competenţa de a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte reţinerile Judecătoriei Mangalia privitoare la competenţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti în soluţionarea litigiului ce decurge din neexecutarea contractelor de prestări servicii x din 25 iunie 2019 şi 160M din 25 iunie 2019, acestea nu sunt în acord cu prevederile legale.

Astfel, de vreme ce, din cuprinsul normelor legale redate anterior, reiese că în litigiile în care reclamant este consumatorul, instanţa competentă teritorial poate fi aleasă numai de către reclamant, stabilind astfel o normă procedurală de favoare în beneficiul acestuia din urmă, iar potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ.,"În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă,", rezultă că prevederea referitoare la clauza atributivă de competenţă din cuprinsul contractelor încheiate între reclamant, în calitate de consumator, şi pârâtă, în calitate de profesionist, nu poate constitui temei legitim pentru a se stabili o altă competenţă în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., având ca obiect "acţiune în răspundere contractuală", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., având ca obiect, obligatia de a face", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.