Cassation annulled for failure to formulate valid grounds of illegality challenging suspension of proceedings for improper service of process

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2017 pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Copălău, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani, E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. x din 28.05.1999, în sensul de a fi radiaţi ceilalţi autori, cu excepţia persoanei petentului.

La termenul din 20 iunie 2018, instanţa de judecată a dispus înaintarea înscrisului ce a fost defăimat - actul de donaţie din 15.04.1960, în copie, a procesului-verbal întocmit conform art. 305 C. proc. civ., către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, pentru efectuarea cercetărilor ce se impun pentru înscrierea în fals, şi în temeiul dispoziţiilor art. 307 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării procesului, până la pronunţarea unei soluţii penale definitive cu privire la cercetarea falsului.

Prin decizia civilă nr. 71 din 22 august 2018, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 20 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosarul nr. x/2017.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 99 din 05 martie 2019, a respins, ca inadmisibil recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 71 din 22 august 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia civilă.

Pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 01 aprilie 2019, a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 05.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

La termenul din 09 octombrie 2019, constatând că înscrisul depus de către contestator, reprezentat de încheierea Judecătoriei Botoşani din 20 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 în al cărei dispozitiv intimatul H. figura cu acelaşi domiciliu ca şi cel din dosar, respectiv Canada, având în vedere că anterior, i s-a pus în vedere contestatorului să facă demersurile necesare pentru a identifica domiciliul intimatului H. la care să poată fi citat, instanţa a apreciat că înscrisul depus de către contestator nu reprezintă o astfel de dovadă, în sensul dispoziţiilor art. 167 alin. (1) C. proc. civ., aşa încât, constatând că partea nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă la termenul anterior, a dispus suspendarea judecării cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

2. Judecata în recurs.

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs contestatorul A..

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 noiembrie 2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 10.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-contestator a criticat soluţia curţii de apel din perspectiva în care, în mod greşit, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, de vreme ce acesta şi-a îndeplinit obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea adresei intimatului H. pentru a fi citat.

Împrejurarea că citaţia, emisă la adresa acestuia din urmă, din Canada, a fost returnată fără semnătura destinatarului, nu îi poate fi reproşată, iar vârsta înaintată nu îi permite efectuarea unor demersuri suplimentare pentru identificarea altor adrese la care intimatul să fie citat.

De altfel, a precizat că intimatul H. se află în România în vederea participării la judecata unui alt proces, şi poate fi contactat prin intermediul avocatului care îl reprezintă, N..

În continuare, a menţionat că se impune recuzarea completului de judecată care a pronunţat încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac şi solicită repartizarea pricinii la un alt complet de judecată care să procedeze la repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii.

3. Apărările formulate în cauză.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor, iar la data de 29 ianuarie 2020, intimata Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Copălău a depus întâmpinare, comunicată, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 20 februarie 2020, respectiv la data de 28 februarie 2020, recurentul-contestator a depus răspuns la întâmpinare.

4. Judecata în completul de filtru.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, magistratul asistent raportor a opinat în sensul că: încheierea recurată este susceptibilă de recurs, recursul este exercitat în termenul legal şi este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ.., stabilite sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Cu referire la încadrarea criticilor formulate, raportorul a apreciat că se impune ca acest aspect să fie analizat de către completul de filtru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 18 mai 2020, respectiv la data de 20 iulie 2020, iar la data de 27 mai 2020, recurentul contestator a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată.

5. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării criticilor formulate în motivele de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

La termenul din 07 octombrie 2020, completul de filtru, constatând că recursul este legal timbrat şi a fost exercitat în termenul legal, iar încheierea curţii de apel este susceptibilă de recurs, a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauza de faţă, prin încheierea din data de 09 octombrie 2019, ce face obiectul prezentei căi de atac, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei, apreciind că partea nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă la termenul de judecată anterior, de a identifica domiciliul intimatului H. la care să poată fi citat.

Din practicaua încheierii care face obiectul prezentului control judiciar, reiese că, la termenul de judecată care a precedat măsurii suspendării, din 18 septembrie 2019, curtea de apel, constatând lipsa de procedură cu intimatul H., a pus în vedere contestatorului să facă demersurile necesare pentru aflarea domiciliului intimatului, faţă de împrejurarea că citaţia emisă legal la adresa acestuia din Canada a fost restituită la dosar, nesemnată de destinatar, cu menţiunea că nu este adresa de domiciliu a intimatului.

În speţă, în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-contestator nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să privească încheierea de suspendare, dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., supusă controlului de legalitate, acesta limitându-se a susţine că nu i se poate imputa neîndeplinirea obligaţiei impuse de către instanţă, atât timp cât a informat completul de judecată în legătură cu adresa la care intimatul H. să fie citat în Canada, iar împrejurarea că citaţia a fost returnată la dosarul cauzei, cu menţiunea că aceasta nu reprezintă adresa intimatului, nu i se poate imputa.

Înalta Curte mai reţine că excedează controlului de legalitate ce se exercită în calea de atac a recursului aspectele arătate de către recurentul-contestator cu privire la cererea de recuzare a judecătorilor care au participat la pronunţarea încheierii ce face obiectul prezentei căi de atac, C. proc. civ. oferind remedii juridice pentru atare situaţii.

Întrucât calea de atac pendinte vizează încheierea de suspendare a judecării cauzei, în condiţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse de instanţă prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de curtea de apel, în sensul că nu a făcut demersurile şi nici nu a prezentat dovada demersurilor întreprinse, conform art. 167 alin. (1) C. proc. civ., pentru a identifica domiciliul intimatului H., la care să poată fi citat acesta, potrivit legii.

Având în vedere că recurentul-contestator nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.