Tort claim against association administrator annulled as inadmissible; 1,500 RON costs awarded.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 03 septembrie 2018, sub nr. dosar x/2018, reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. INAAP S.R.L., în temeiul dispoziţiilor privind răspunderea civilă delictuală, obligarea acesteia la plata sumelor obţinute de reclamantă prin titluri executorii, însumând un total de 937.635,79 RON (351.239,33 RON constând în debite; 561.653,96 RON reprezentând penalităţi, şi 24.742,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată) precum şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal, în sumă de 351.239,33 RON, de la data punerii în întârziere prin notificare scrisă (respectiv, data de 29.06.2017) şi până la data plăţii efective a sumelor.

2. Judecata în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 175 din 06 februarie 2019, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iaşi, în contradictoriu cu pârâta S.C. INAAP S.R.L.

3. Judecata în apel.

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 664 din 14 noiembrie 2019, a respins apelul formulat de reclamanta Centrala Electrică de Termoficare CET S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 175 din 06 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a păstrat-o.

4. Judecata în recurs. Procedura de filtru.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, a formulat recurs reclamanta Centrala Electrică de Termoficare CET S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 ianuarie 2020, fiind repartizată, aleatoriu, spre competentă soluţionare, Completului de filtru nr. 10.

Conform dovezii aflate la fila x, cererea de recurs formulată în cauză a fost comunicată intimatei-pârâte S.C. INAAP S.R.L. la data de 31 ianuarie 2020, care nu a depus întâmpinare.

Constatând finalizată procedura de comunicare, magistratul-asistent raportor a trecut la întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, completul de filtru urmând să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de la data de 18 mai 2020, conform dovezilor aflate la filele x; părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă S.C. Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iaşi, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a hotărârii recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, iar prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor obţinute prin titlurile executorii, însumând un total de 937635,79 RON, din care 351.239,33 RON constând în debite; 561.653,96 RON reprezentând penalităţi de întărziere şi 24.742,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal în sumă de 351.239,33 RON, de la data punerii în întârziere prin notificare scrisă (respectiv, data de 29.06.2017) şi până la data plăţii efective a sumelor, pentru următoarele argumente:

Ca urmare a relaţiilor contractuale stabilite cu Asociaţiile de proprietari, recurenta-reclamantă a furnizat energie termică şi apă caldă menajeră. Conform acestor contracte legal încheiate, s-a născut în sarcina reclamantei S.C. CET S.A. obligaţia de a asigura furnizarea energiei termice potrivit prevederilor legale, cât şi facturarea consumatorului pentru energia şi puterea termică furnizate, cu tariful legal în vigoare la data furnizării, dar şi dreptul de a încasa contravaloarea serviciilor prestate.

Ţinând cont de faptul că reclamanta a fost de bună-credinţă şi a respectat toate obligaţiile contractuale fără excepţie, respectiv a furnizat energie termică pentru care s-au emis facturi, însă Asociaţiile de proprietari nu au înţeles să manifeste aceeaşi diligentă şi probitate contractuală, cumulând restanţe la plata facturilor, s-a recurs la introducerea de acţiuni în instanţă pentru recuperarea creanţelor.

Ca urmare a acestor demersuri judiciare, au fost obţinute sentinţe favorabile, instanţele pronunţându-se în sensul obligării Asociaţiile de proprietari la plata sumelor reprezentând datoriile acumulate şi penalităţile de întârziere potrivit dispoziţiilor contractuale.

Pe parcursul punerii în executare a titlurilor executorii, s-a constatat de către executorii judecătoreşti că asociaţiile nu au deschise conturi bancare şi nici nu deţin bunuri susceptibile de a fi executate silit.

Având în vedere că toate încasările şi fondurile asociaţiilor de locatari/proprietari sunt administrate de S.C. INAAP S.R.L., s-a procedat la notificarea acesteia prin adresa din 28 iunie 2017, confirmată de primire la 29 iunie 2017, prin care s-a solicitat ca, în termen de 10 zile de recepţionare, să se vireze sumele restante, sume care însă nu au fost achitate.

În atare împrejurări, executările silite demarate de reclamantă s-au blocat, pârâta S.C. INAAP S.R.L continuând să administreze fondurile debitorilor în mod discreţionar.

Ca atare, a arătat că "în mod greşit, instanţa a reţinut că între reclamantă şi pârâta S.C. INAAP S.R.L nu există un raport juridic de drept substanţial, faţă de împrejurarea că între administratorul debitorilor din titlurile de creanţă, pârâta din prezenta cauză, şi reclamanta CET S.A., nu s-a născut nici un raport juridic de drept substanţial, cererea este neîntemeiată."

Or, în cauză, a fost făcută dovada săvârşirii faptei ilicite de către pârâtă, faptă materializată printr-o acţiune omisivă - şi care crează un raport juridic obligaţional între reclamantă şi pârâtă de natură a justifica introducerea unei atare cereri.

Astfel, între pârâtă şi asociaţiile de proprietari, au fost încheiate contracte de administrare în virtutea cărora s-au născut anumite obligaţii în sarcina administratorului, conform art. 36 lit. a) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, care sunt similare cu cele ale Preşedintelui Asociaţiei, doar că prestarea serviciilor se face în mod profesional, ceea ce înseamnă că cel puţin respectarea atribuţiilor legale reprezintă o obligaţie de rezultat.

Cu toate că reclamanta CET S.A. deţine titluri executorii împotriva debitorilor, "titlurile executorii sunt nesocotite de debitori şi de administratorul acestora, nu au fost executate de bunăvoie şi nu pot fi puse în executare silită."

De asemenea, în mod greştit, instanţa a reţinut că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile legale privind răspunderea civilă delictuală faţă de împrejurarea că finalitatea urmărită de reclamantă este asigurată prin procedura de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, titlurile executorii obţinute împotriva asociaţiilor de proprietari.

Or, contrar reţinerilor instanţei, reclamanta a formulat acţiuni împotriva administratorilor Asociaţiilor de Proprietari, pentru validarea popririi sumelor de bani provenite din titlurile executorii, însă cererile au fost respinse pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Prejudiciul încercat de reclamantă, în cuantum de 937.635,79 RON, urmare a neîncasării sumelor de bani de la debitorii administraţi de către pârâtă a rămas neacoperit din cauza culpei acesteia din urmă care refuză stingerea obligaţiilor asociaţiilor în ordinea vechimii lor.

Cât priveşte condiţia ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă, acest lucru rezultă din situaţia restanţelor ataşate memoriului de recurs.

Prin refuzul pârâtei de a nu plăti sumele care se cuvin reclamantei, "rezultă săvârşirea de către pârâtă a unei fapte cu caracter ilicit, materializată sub forma unei inacţiuni, fapt ce cauzează în mod direct un prejudiciu patrimonial, fiind evidentă existenţa şi a raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu."

Vinovăţia pârâtei, poate fi apreciată ca îmbrăcând forma intenţiei, având în vedere că "este deplin conştientă de situaţia prezentată în cuprinsul acţiunii, aspect dovedit prin notificarea de plată transmisă acesteia".

5. Apărările formulate în cauză

La data de 07 octombrie 2020, intimata-pârâtă, prin avocat A., a formulat note scrise în curpinsul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor ataşate.

6. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 664 din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul formulat de reclamanta Centrala Electrică de Termoficare CET S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 175 din 06.02.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a păstrat-o.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta este beneficiara unor titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive, care îi atestă un drept de creanţă împotriva anumitor asociaţii de proprietari.

Cu privire la refuzul administratorului acestor asociaţii de proprietari de a da curs obligaţiilor stabilite prin aceste titlurile executorii şi/sau eventualele impedimente întâmpinate de reclamantă în procedura de executare silită, curtea de apel a reţinut că nu justifică prezentul demers judiciar, care urmăreşte, în esenţă, obţinerea unui alt titlu executoriu, distinct de primele, în privinţa aceloraşi creanţe, însă în contradictoriu cu administratorul debitoarelor.

De asemenea, a mai reţinut că împrejurarea că pârâta, în calitate de mandatară a asociaţiilor de proprietari, are în administrare încasările asociaţiilor de proprietari, nu presupune şi că aceasta poate răspunde pentru neîndeplinirea de către asociaţii a unor obligaţii, cum este cazul în speţă, atăt timp cât între administratorul debitoarelor din titlurile de creanţă, pârâta din prezenta cauză, şi reclamantă nu s-a născut niciun raport juridic de drept substanţial.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci se fac ample referiri la situaţia de fapt care a generat formularea de către recurenta-reclamantă S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iaşi a acţiunii pendinte, care, în opinia sa, conturează existenţa unui raport juridic de drept substanţial între reclamantă şi pârătă şi întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale a pârâtei, contrar reţinerilor instanţei de apel.

Considerentul esenţial pentru care instanţa de apel a apreciat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată a vizat împrejurarea că între părţile litigante nu a existat un raport juridic de drept substanţial în temeiul căruia pârâta să poată fi obligată la plata sumelor de bani menţionate în cuprinsul titurilor executorii de care se prevalează reclamanta.

Cu toate că prin memoriul de recurs se critică soluţia curţii de apel din perspectiva în care s-a reţinut că între reclamantă şi pârâtă nu a existat un raport juridic de drept substanţial, argumentele invocate nu vizează considerentele instanţei de apel şi, ca atare, nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în argumentarea acestei critici, recurenta-reclamantă se rezumă în a susţine că "în cauză a fost făcută dovada săvârşirii unei fapte ilicite materializată printr-o acţiune omisivă, şi ca atare, se justifică promovarea acţiunii", fără a indica acţiunea omisivă care ar materializa fapta ilicită a pârâtei. De asemenea, afirmă că "între pârâtă şi debitorii din titlurile executorii au fost încheiate contracte de administrare în virtutea cărora s-au născut anumite obligaţii în sarcina administratorului care sunt similare cu cele ale preşedintelui asociaţiei, doar că prestarea serviciilor se face în mod profesional, ceea ce înseamnă că respectarea atribuţiilor legale reprezintă o obligaţie de rezultat".

Această critică însă nu vizează raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere a apelului reclamantei şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea făcând trimitere la existenţa unui pretins raport juridic obligaţional între pârâtă şi debitorii din titlurile executorii, nicidecum între reclamantă şi pârâtă, şi care, în opinia, sa ar justifica acţiunea.

În continuare, în argumentarea aceleiaşi critici de nelegalitate, recurenta-reclamantă face ample trimiteri la doctrina în materia răspunderii civile delictuale, afirmând că "este justificată acţiunea subscrisei întemeiată pe dispoziţiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, existenţa unor texte de lege în C. civ. care să reglementeze răspunderea administratorului neputând exclude de plano un atare demers".

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă afirmaţie că "există dispoziţii în C. civ. care reglementează răspunderea administratorului", astfel cum a procedat recurenta-reclamantă în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei şi indicării în mod concret a normelor de drept a căror interpretare este pretins greşită.

În continuare, recurenta-reclamantă invocă greşita aplicare a legii din perspectiva reţinerii de către instanţa de apel a neîndeplinirii tuturor condiţiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

În argumentarea acestui pretins aspect de nelegalitate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici propriu-zise la adresa soluţiei instanţei de apel, de care pretinde că este nemulţumită, ci s-a rezumat la a arăta că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale din perspectiva în care "prejudiciul este reprezentat de neplata nejustificată a sumei totale de 937.635,79 RON, sumă reflectată în titlurile executorii pe care le deţine împotriva Asociaţiilor de proprietari debitoare ale căror conturi sunt administrate de către pârâtă".

În ceea ce priveşte condiţia ca fapta să fie ilicită, a susţinut că "prin refuzul pârâtei de a plăti sumele care se cuvin, deşi este singura în măsură să dispună de banii asociaţiilor, rezultă săvârşirea de către pârâtă a unei fapte cu caracter ilicit materializată sub forma unei inacţiuni, fiind evidentă existenţa şi a raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.", fără a preciza norma legală care sancţionează conduita pretins ilicită a pârâtei şi din perspectiva în care hotărârea instanţei de apel ar fi una nelegală.

Cât priveşte condiţia vinovăţiei, recurenta-reclamantă a arătat că "în cauză, pârâta este pe deplin conştientă de situaţia prezentată în cuprinsul acţiunii, aspect dovedit prin notificarea de plată transmisă".

Simpla susţinere referitoare la întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale nu se poate înscrie în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apte pentru declanşarea controlului judiciar de către instanţa de recurs, câtă vreme nu se aduc critici punctuale, de nelegalitate, care să vizeze aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale care fundamentează angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă nu a explicitat în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele avute în vedere de curtea de apel.

De altfel, existenţa unei pretinse culpe, condiţie de antrenare a răspunderii civile delictuale, precum şi motivul pe care aceasta s-ar întemeia, că "pârâta ar fi pe deplin conştientă de situaţia prezentată în cuprinsul acţiunii, aspect dovedit prin notificarea de plată transmisă pârâtei", ca şi existenţa unei fapte ilicite reprezentate de "refuzul pârâtei de a plăti sumele menţionate în titlurile executorii, deşi este singura în măsură să dispună de banii asociaţiilor", reprezintă chestiuni de fapt ce implică verificarea lor în baza probatoriului de la dosar, astfel că ceea ce se solicită este realizarea unui control judiciar de temeinicie.

Or, în recurs, nu este permis decât un control de legalitate asupra criticilor formulate, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ., normă imperativă, de ordine publică, neputând face o reevaluare a situaţiei de fapt prin reaprecierea probelor administrate în cauză, cum se tinde prin motivele de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iaşi, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, împotriva deciziei civile nr. 664/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. INAAP S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5000,00 RON, potrivit facturii fiscale seria x nr. x din 05 octombrie 2020, depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că se impune reducerea cheltuielilor de judecată la suma de 1500 RON, întrucât suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de criteriile impuse de norma legală.

Sub acest aspect, art. 451 alin. (2) C. proc. civ. permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de cate ori constată că acestea sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În aplicarea acestui text, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară, care îşi produce pe deplin efectele între părţi, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi de complexitatea cauzei.

Înalta Curte, făcând o apreciere a proporţionalităţii, realităţii şi necesităţii cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de recurs, raportat la pretenţiile deduse judecăţii, la complexitatea cauzei, activitatea prestată de avocat şi la împrejurarea că pricina a fost soluţionată în completul de filtru, fără citarea părţilor, constată că se impune reducerea acestora.

În acest sens, Înalta Curte va admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată şi o va obliga pe pe recurenta-reclamantă S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iaşi, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, la plata către intimata SC. INAAP S.R.L., a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iaşi, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, împotriva deciziei civile nr. 664/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iaşi, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, la plata sumei de 1500 RON, către intimata SC. INAAP S.R.L., reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.