Cassation inadmissibility: failure to articulate substantive legal error in challenge to mortgage nullity for illicit cause and bad faith

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii deduse judecăţii.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 04 martie 2016, sub nr. dosar x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. S.R.L., societate aflată în procedura de falimentului, reprezentată de lichidator judiciar E., F., G., H., I., J. S.A. Cluj Napoca, prin Sucursala Alba Iulia şi Biroul Notarului Public K., prin notar K., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 9 ianuarie 2010 de notarul public L., ce a avut ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x, constând dintr-un apartament compus dintr-o cameră de zi, un dormitor, o bucătărie, o baie, un balcon, toate în suprafaţă utilă de 71,71 m.p., având cota de 1,83 părţi din bunurile indivize comune şi cota de 1,83 teren, situat în Sibiu, str. x, de la pârâţii B.

şi C., în calitate de vânzători, la pârâta S.C. D. S.R.L., în calitate de cumpărătoare; constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare nr. 7415/din 10.02.2010 cu privire la notarea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat la petitul nr. 1 şi radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D. S.R.L. asupra imobilului anterior menţionat prin revenirea la situaţia anterioară de carte funciară; constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâta S.C. D. S.R.L. la data de 28.12.2011, autentificat sub nr. x de Biroul Notarului Public K.

şi pârâţii F. şi G., contract ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Sibiu, str. x, apartament nr. x înscris în CF nr. x Sibiu nr. de ordine A+1, nr. cad. x, având cota părţi din bunurile indivize comune de 1,83, terenul înscris în CF nr. x Sibiu şi să se dispună anularea încheierii nr. 7415/10.02.2010, constatarea nulităţii absolute parţiale a încheierii de întabulare nr. 75619 din 29.12.2011 din cartea funciară nr. x a UAT Sibiu cu privire la imobilul precizat la petitul nr. 1, să se dispună rectificarea înscrierii de sub B90 şi B91 a încheierii de întabulare nr. 75619/29.12.2011, în sensul radierii acesteia din CF x, rectificarea înscrierii de sub B4 şi B5 din aceeaşi încheiere, în sensul radierii din CF x şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâţilor F., G.

şi S.C. D. S.R.L. asupra imobilului precizat la petitul nr. 1; constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă pentru garantarea creditului de nevoi personale nr. 539/V/IPO/08.03.2006, autentificat de Notarul Public K., sub nr. x/28.12.2011 şi nulitatea absolută a încheierii nr. 75619 din 29.12.2011 cu privire la notarea interdicţiei de grevare şi înstrăinare asupra imobilului în discuţie şi să se dispună radierea din cartea funciară a interdicţiei de grevare şi înstrăinare, înscrise în favoarea pârâtei J.-Sucursala Alba Iulia; obligarea pârâţilor B.

şi C. să încheie cu reclamanţii A. şi M. contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect imobilul apartament descris la petitul 1 şi 2, împreună cu locul de parcare, în suprafaţă de 12 m.p., iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor B., C., F., G., H., I. şi Biroul Notarului Public K., prin notar K. să plătească, cu titlu de daune, suma de 52.700 euro, la care se adaugă contravaloarea lucrărilor de finisaj efectuate la apartament având în vedere că acesta a fost preluat la "gri", şi dobânzile aferente, începând cu data pronunţării hotărârii de obligare la plată, şi până la plata efectivă a sumei datorate.

La termenul de judecată din data de 10.10.2017, reclamantul a formulat cerere, în temeiul art. 68 C. proc. civ. prin care a chemat în judecată şi pe pârâţii N., O., P., Q. şi R..

2. Judecata în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 369 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Sibiu a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul A., în condiţiile art. 68 C. proc. civ., precum şi capetele 1 şi 2 din acţiunea introductivă, ca nesusţinute; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Biroul Notarului Public K., prin notar K.; a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. D. S.R.L., societate aflată în procedura de faliment, reprezentată de lichidator judiciar E., F. şi G., H. şi I. J. S.A. Cluj Napoca şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâta S.C. D. S.R.L. la data de 28.12.2011, autentificat sub nr. x de Biroul Notarului Public K., şi pârâţii F. şi G., contract ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Sibiu, str. x, apartament nr. x, înscris în CF nr. x Sibiu, nr. de ord. A+1, nr. cadastral x, constând din apartamentul nr. x, compus dintr-o cameră de zi, un dormitor, o bucătărie, o baie, un balcon, în suprafaţă utilă de 71,71 mp, având cota părţi din bunurile indivize comune şi cota de 1,83 teren înscris în CF x Sibiu. De asemenea, tribunalul a constatat nulitatea absolută parţială a încheierii de intabulare nr. 75619 din 29.12.2011 din cartea funciară nr. x Sibiu cu privire la imobilul mai sus identificat şi a dispus rectificarea înscrierii de sub B90 şi B91 a încheierii de intabulare nr. 75619/29.12.2011, în sensul radierii acesteia din CF x, rectificarea înscrierii de sub B4 şi B5 din aceeaşi încheiere, în sensul radierii din CF nr. x şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, prin radierea dreptului de proprietate a pârâţilor F. şi G. şi reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D. S.R.L. asupra imobilului mai sus identificat.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă pentru garantarea creditului de nevoi personale nr. 539/V/IPO/08.03.2006, autentificat de Notarul Public K. sub nr. x/28.12.2011, încheiat între F. şi G., pe de o parte, şi J. S.A. Cluj Napoca - Sucursala Alba Iulia, pe de altă parte; a constatat nulitatea absolută a încheierii nr. 75619 din 29.12.2011 din CF x Sibiu şi din CF x cu privire la notarea interdicţiei de grevare şi înstrăinare asupra imobilului şi radierea din cartea funciară a interdicţiei de grevare şi înstrăinare înscrise în favoarea pârâtei J. S.A. Cluj Napoca - Sucursala Alba Iulia; au fost obligaţi pârâţii H. şi I., ca în numele şi pentru S.C. D. S.R.L. să încheie cu reclamantul A. contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament situat în Sibiu, str. x, apartament nr. x, înscris în CF nr. x Sibiu, nr. de ord. A+1, nr. cadastral x, constând din apartamentul nr. x, compus dintr-o cameră de zi, un dormitor, o bucătărie, o baie, un balcon, în suprafaţă utilă de 71,71 mp, având cota părţi din bunurile indivize comune şi cota de 1,83 teren înscris în CF x Sibiu, iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, s-a luat act de renunţarea reclamantului A. la judecarea acţiunii formulate, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Notarului Public K., prin notar K. şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

3. Judecata în apel

Prin decizia civilă nr. 2237 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta J. S.A. Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 369 din 25 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Sibiu.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, a formulat recurs J. S.A Cluj Napoca prin Sucursala Sibiu.

4. Calea de atac exercitată în cauză. Motivele de recurs.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 februarie 2020, fiind repartizată, aleatoriu, spre competentă soluţionare, Completului de filtru nr. 10.

Prin memoriul de recurs, întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă J. S.A. Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei curţii de apel şi reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa admiterii apelului formulat şi anulării, în tot, a sentinţei civile nr. 369 din 25.04.2019 a Tribunalului Sibiu, în sensul respingerii petitelor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată cu privire la anularea contractului de ipotecă, încheiat cu J. S.A. de către proprietarii F. şi G. - nr. 539/IV/IPO/08.03.2006, autentificat sub nr. x/28.12.2011 de Notar Public K., pentru garantarea creditului nr. 539 din 08.03.2006, acordat lui H., şi anularea încheierii de CF privind intabularea în Cartea funciară a imobilului a proprietăţii şi a ipotecii constituite în favoarea creditorului J. S.A.

În argumentarea căii de atac exercitate, a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că "la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanţie a rambursării creditului, garanţie ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011", în contextul în care, ulterior, în motivarea respingerii apelului a reţinut că "încă de la data încheierii contractului pentru nevoi personale, conduita Băncii nu a fost una diligentă, în sensul în care nu a urmărit ca pentru rambursarea creditului, debitorii să prezinte toate garanţiile, astfel cum prevăd dispoziţiile. Legii 33/1991 privind activitatea bancară".

Or, în opinia recurentei-pârâte J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu, în contextul în care situaţia de fapt a fost prezentată în mod detaliat încă de la fond, prin apărările şi întâmpinările formulate în cauză, nu poate fi reţinută reaua-redinţă a recurentei-pârâte din împrejurarea că doar la data de 28.12.2011, când a fost încheiată vânzarea cumpărarea către ipotecarii F. şi G., ar fi fost adus, în garantarea creditului nr. 539/08.03.2006, acordat lui H., imobilul, ocazie cu care s-a încheiat contractul de ipotecă încheiat cu J. S.A..

De asemenea, a apreciat că nu poate fi reţinută reaua-credinţă a băncii creditoare nici din împrejurarea că, pentru un credit acordat în 2006, abia la data de 28.12.2011 s-ar fi adus garanţii în garantarea împrumutului.

Astfel, a arătat că, din apărările şi din probele administrate în cauză, reiese că, în mod permanent, a făcut demersuri pentru consolidarea garanţiilor, deci nu poate fi acreditată ideea că nu s-a preocupat şi că a avut o conduită nediligentă. Din această perspectivă, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că "Abia la un interval de aproape 6 ani a intervenit contractul de ipotecă în discuţie, când, conform susţinerilor apelantei, proprietari erau pârâţii Iancu, apelanta nu poate invoca buna sa credinţă şi nu poate afirma că nu a cunoscut despre existenţa actului de dezmembrare a imobilului, act prin care S.C. D. S.R.L. se obliga să respecte în integralitate antecontractcle de vânzare- cumpărare încheiate de pârâţii Iancu, deci şi pe cel încheiat cu reclamantul, condiţii în care reaua-credinţă a părţilor este evidentă, iar contractul de ipotecă încheiat în condiţiile date este lovit de nulitate absolută."

5. Apărările formulate în cauză

La data de 01 aprilie 2020, intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., susţinând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.

De asemenea, a depus dovada cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7000 RON, conform chitanţei aflate la fila x şi a solicitat obligarea recurentei- pârâte J. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, formulat la data de 21 aprilie 2020, recurenta-pârâtă J. S.A a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

6. Procedura de filtru în recurs.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, după finalizarea procedurilor de comunicare, reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport, s-a reţinut că decizia curţii de apel este susceptibilă de recurs, recursul este declarat în termen legal, este legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ. de asemenea, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-pârâtă J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu, completul de filtru urmează a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării aspectelor relevate prin memoriul de recurs în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată, prin întâmpinare, de intimatul A..

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 19 mai 2020, respectiv la 20 mai 2020, conform dovezilor aflate la filele x care nu au depus puncte de vedere la raport.

7. Considerentele Înaltei Curţi.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A., prin întâmpinare, şi reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 2237 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta J. S.A. Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 369 din 25 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Sibiu, pe care a păstrat-o, în întregime.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, pârâta J. S.A. Cluj Napoca nu a constituit o garanţie a rambursării creditului, garanţie ce a fost constituită ulterior, prin contractul de ipotecă nr. 4670 din 28.12.2011, obiect al pricinii deduse judecăţii.

Ca atare, a constatat că atitudinea pârâtei nu a fost una diligentă, aşa cum impun dispoziţiile art. 1080 din C. civ. de la 1864, în sensul în care nu a urmărit ca debitorii să prezinte toate garanţiile pentru rambursarea creditului, conform prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară.

În acest sens, s-a reţinut că lipsa de diligenţă a pârâtei J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu pentru garantarea creditului acordat, rezultă şi din împrejurarea că atât contractul de vânzare-cumpărare, cât şi cel de ipotecă au fost încheiate în aceeaşi zi, fără ca reprezentanţii acesteia să facă minime verificări cu privire la titularul dreptului de proprietate şi la posesorul imobilului.

De asemenea, s-a reţinut că lipsa notării în cartea funciară a antecontractului de vânzare-cumpărare nu înlătură dreptul reclamantului A. de a solicita constatarea nulităţii contractului de ipotecă.

În ceea ce priveşte buna-credinţă a pârâtei J. S.A., instanţa de apel a reţinut că la momentul încheierii contractului de ipotecă, aceasta avea cunoştinţă despre existenţa actului de dezmembrare a imobilului, act prin care pârâta S.C. D. S.R.L. se obliga să respecte, în integralitate, antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii B. şi C., deci şi pe cel încheiat cu reclamantul A., chestiune care atrage nulitatea absolută a contractului de ipotecă .

Ipotezele circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale, în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, sau dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă J. S.A., prin Sucursala Sibiu a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă, în motivarea incidenţei acestora nu a expus argumente apte a fi subsumate motivului de casare indicat, şi nici conţinutul acestora nu permite încadrarea, de către instanţă, în niciunul dintre celelalte motive de casare, reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în esenţă, nemulţumirea recurentei-pârâte J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu, ce a declanşat exercitarea prezentei căi de atac a fost reprezentată de soluţia curţii de apel din perspectiva constatării nulităţii contractului de ipotecă încheiat cu J. S.A. de către proprietarii F. şi G. - nr. 539/IV/IPO/08.03.2006, autentificat sub nr. x din 28.12.2011 de Notar Public K., în vederea garantării creditului nr. 539 din 08.03.2006, acordat pârâţilor H. şi I., şi anularea încheierii de carte funciară privind, intabularea în Cartea funciară a imobilului a proprietăţii şi a ipotecii constituite în favoarea creditorului J. S.A., pentru cauză ilicită.

Înalta Curte reţine că, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă pentru cauză ilicită, urmare a administrării probelor, instanţele de fond au stabilit că părţile au încheiat contractul cunoscând că dreptul de proprietate al imobilului adus în garanţie este unul litigios, fiind astfel fondat pe o cauză ilicită care a decurs din reaua-credinţă a părţilor. (imobilul care urma să garanteze restituirea creditului nu se mai afla în patrimoniul pârâţilor F. şi G., ci se afla în proprietatea reclamantului A.).

Un alt argument, în sprijinul aceleiaşi soluţii, a fost acela că recurenta- pârâtă nu a întreprins demersurile necesare pentru a verifica dacă părţile cu care contractează sunt adevăraţii proprietari ai imobilului, aşa cum se impunea, conform dispoziţiilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară,.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut reaua sa credinţă la încheierea contractului de ipotecă.

Astfel, contrar reţinerilor instanţei de apel, în opinia recurentei-pârâte, demersurile pentru garantarea creditului acordat nu probează o conduită nediligentă, având în vedere că, încă de la semnarea contractului de credit, aceasta s-a preocupat de garantarea restituirii creditului prin încheierea de acte adiţional, respectiv a actului adiţional nr. x încheiat la data de 01 februarie 2007, a actului adiţional nr. x din 19 noiembrie 2007, a actului adiţional nr. x din 13 august 2010 şi a actului adiţional nr. x din 28 decembrie 2011.

Aprecierea asupra bunei credinţe a recurentei-pârăte la încheierea contractului de ipotecă ca şi demersurile întreprinse de aceasta, ulterior încheierii contractului de credit nr. x din 08.03.2006, acordat pârâţilor H. şi I., prin semnarea actelor adiţionale menţionate, presupun o reanalizarea a situaţiei de fapt şi reapreciarea probatoriilor din care să reiasă atitudinea psihologică a părţii la momentul încheierii contractului, chestiuni care nu pot fi dezlegate în recurs, cale de atac menită a verifica legalitatea hotărârii în raport de situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită ca urmare a probelor administrate în faţa instanţelor de fond.

De asemenea, prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă J. S.A Cluj Napoca, prin Sucursala Sibiu nu a invocat existenţa vreuneia dintre situaţiile vizate de motivul de casare invocat, respectiv aplicarea sau interpretarea greşită de către instanţa de apel a vreunei norme de drept material, neformulând critici propriu-zise la adresa soluţiei atacate, de care pretinde că este nemulţumită. Ci, s-a rezumat, a arăta că "în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că abia la un interval de aproape 6 ani a intervenit contractul de ipotecă în discuţie, când, conform susţinerilor apelantei, proprietari erau pârâţii Iancu, apelanta nu poate invoca buna sa credinţă şi nu poate afirma că nu a cunoscut despre existenţa actului de dezmembrare a imobilului, act prin care S.C.

D. S.R.L. se obliga să respecte în integralitate antecontractele de vânzare- cumpărare încheiate de pârâţii Iancu, deci şi pe cel încheiat cu reclamantul, condiţii în care reaua-credinţă a părţilor este evidentă, iar contractul de ipotecă încheiat în condiţiile date este lovit de nulitate absolută", că "în mod greşit a reţinut că la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanţie a rambursării creditului, garanţie ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011, ce face obiectul de analiză în prezenta cale de atac, instanţa arătând ca motivele de apel invocate de pârâta J.

Cluj Napoca nu subzistă în raport de probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente, dar şi raportat la principiile C. civ. aplicabil." sau că "în mod eronat a constatat că trebuie reţinut că la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanţie a rambursării creditului, garanţie ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011 ce face obiectul de analiză în prezenta cale de atac iar, ulterior să afirme şi să motiveze respingerea apelului arătând că încă de la data încheierii contractului pentru nevoi personale, conduita Băncii nu a fost una diligentă, în sensul în care nu a urmărit ca pentru rambursarea creditului, debitorii să prezinte toate garanţiile, astfel cum prevăd dispoziţiile.

Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară. Astfel, trebuie reţinut că, la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr. 539/08.03.2006, apelanta nu constituise o garanţie a rambursării creditului, garanţie ce s-a constituit abia prin contractul de ipotecă nr. x/28.12.2011 ce face obiectul de analiză în prezenta cale de atac, fără a indica, în concret, care sunt normele de drept material a căror aplicare şi interpretare greşită impune casarea hotărârii".

Simpla redare a considerentelor instanţei de apel avute în vederea în constatarea nulităţii contractului de ipotecă nr. x/08.03.2006, autentificat sub nr. x/28.12.2011 de Notar Public K., încheiat cu J. S.A. de către proprietarii F. şi G. - pentru garantarea creditului nr. 539 din 08.03.2006, acordat pârâţilor H. şi I., şi anularea încheierii de CF privind intabularea în Cartea funciară a imobilului şi a ipotecii constituite în favoarea creditorului J. S.A., ca şi susţinerea referitoare la faptul că nu sunt întrunite condiţiile privind constatarea nulităţii contractului de ipotecă pentru cauză ilicită, nu se pot circumscrie în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apte pentru declanşarea controlului judiciar de către instanţa de recurs, câtă vreme nu se aduc critici punctuale, de nelegalitate, care să vizeze aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor reţinute în soluţionarea apelului.

Astfel, recurenta, deşi şi-a fundamentat recursul pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu a explicitat în ce constă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la argumentele avute în vedere de curtea de apel care au vizat împrejurarea că, la momentul încheierii contractului de ipotecă, conform probatoriului administrat în cauză, (declaraţii de martori şi înscrisuri), recurenta-pârâtă a fost de rea-credinţă.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să redea conţinutul considerentelor instanţei de apel pe care le apreciază ca fiind "greşite" şi să facă afirmaţii potrivit cărora acestea nu concordă cu situaţia de fapt, ci trebuie ca aspectele invocate să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, iar nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea soluţiei şi să combată cele reţinute de curtea de apel, în raport de normele de drept material incidente.

Înalta Curte constată astfel că, deşi au fost indicate ca temei juridic al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţiile reglementate de acest text legale nu se regăsesc în criticile formulate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurenta-pârâtă în cuprinsul cererii de recurs vizează aprecierea probelor şi situaţia de fapt a speţei, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată, constatând că recurenta-pârâtă J. S.A. Cluj Napoca este partea căzută în pretenţii, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părţii care a căştigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată" şi constatând că, prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant A. a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor prezentate, aflate la dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va dispune obligarea recurentei-pârâte J. S.A. Cluj Napoca prin Direcţia Juridică - Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii şi Insolvenţă Sibiu, la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 7000 RON, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta J. S.A. Cluj Napoca, prin Direcţia Juridică - Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii şi Insolvenţă Sibiu împotriva deciziei civile nr. 2237/2019 din data de 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă J. S.A. Cluj Napoca prin Direcţia Juridică - Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii şi Insolvenţă Sibiu, la plata către intimatul -reclamant A. a sumei de 7000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.