Jurisdiction of execution objection against foreign debtor with domestic branch: application of Art. 651 CPC to branch seat vs. creditor's domicile

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. x/2019, contestatoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala Bucureşti a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 194/2019, aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "B.".

Prin sentinţa civilă nr. 8240 din 27 noiembrie 2019, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ. vizează sediul principal al debitorului, al creditorului sau al executorului judecătoresc, iar nu sediile secundare ale acestor entităţi, astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 227, coroborate cu cele art. 97 din C. civ., precum şi de dispoziţiile art. 43 alin. (1) şi (3) şi art. 44 din Legea nr. 31/1991.

Pe de altă parte, soluţia de declinare se justifică şi din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale 348/2014, care, în considerente, nu a reţinut vreun criteriu de proximitate cu sediul debitorului sau cu locul executării, ci a reţinut că prevederile art. 650 alin. (1) din C. proc. civ. nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate. Prin urmare, faptul că executarea se derulează în Sectorul 1 sau că sucursala debitoarei este în Bucureşti, nu prezintă relevanţă.

Prin urmare, cum în cauza de faţă, debitoarea contestatoare este o persoană juridică străină, cu sediul în Spania, astfel cum rezultă din evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, care şi-a înfiinţat, în România, un dezmembrământ, fără personalitate juridică, respectiv o sucursală, cu sediul secundar în Bucureşti, competenţa instanţei se va stabili în funcţie de sediul creditorului, or creditorul are sediul principal în municipiul Braşov.

De asemenea, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 109 din C. proc. civ. având în vedere că dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ. reglementează situaţia debitorului care nu are sediul în ţară.

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 3231 din 26 iunie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat pricina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Braşov a reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ., având în vedere că executarea silită se efectuează de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B., aflat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, că debitorul are sediul în sector 1 Bucureşti, loc unde îşi desfăşoară activitatea în mod permanent, având patrimoniu si organe proprii de conducere, că cererea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare pendinte aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Examinând conflictul de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2019, contestatoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala Bucureşti, în nume propriu, în contradictoriu cu creditoarea C. S.R.L. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 194/2019, aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "B.".

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar, conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în forma republicată, stipulează în sensul că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din interpretarea normelor legale evocate rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este exclusivă, fiind prevăzută de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează necompetenţa de ordine publică.

În ceea ce priveşte titlul executoriu în baza căruia a fost declanşată executarea silită în dosarul de executare nr. 194/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc Asociaţi "B.", se constată că acesta este reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x din 21 iunie 2019, scadent la data de 31 iulie 2019, prin care debitoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala Bucureşti a fost obligată să achite creditoarei C. S.R.L. suma de 156327,69 RON, reprezentând debit, 2000 RON reprezentând onorariu de avocat în faza executării silite şi 8880 RON, cheltuieli de executare.

Din dispozitivul încheierii din 23 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2019, prin care a fost încuviinţată executarea silită, pornită în cadrul dosarului de executare nr. 194/2019 aflat pe rolul Biroului Executilor Judecătoreşti Asociaţi B., nu rezultă că această instanţă s-ar fi pronunţat în sensul reţinerii lipsei capacităţii sau calităţii procesuale pasive a debitoarei A. S.A. Barcelona, Sucursala Bucureşti.

Or, Înalta Curte constată că în cadrul contestaţiei la executare nu pot fi aduse modificări cadrului procesual.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii depuse la Biroul Executorului Judecătoresc Asociaţi B. la 18 septembrie 2019, C. S.R.L. a înţeles să îşi realizeze creanţa împotriva debitoarei A. S.A. Barcelona, Sucursala Bucureşti prin solicitarea declanşării procedurii executării silite în baza titlului executoriu mai sus menţionat.

Trebuie observat că, potrivit art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Creanţa ce face obiectul executării silite, reprezentată de suma înscrisă pe biletul la ordin seria x nr. x din 21 iunie 2019, emis la data de 21 iunie 2019 şi scadent la data de 31 iulie 2019, s-a născut în cadrul raporturilor juridice comerciale derulate între creditoarea C. S.R.L. şi debitoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala Bucureşti, şi deci în legătură cu activitatea desfăşurată de către debitoare la sediul său din Bucureşti.

Astfel, din cuprinsul contractului de prestări servicii nr. x din 14 martie 2019, aflat la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reiese că A. S.A. Barcelona, sucursala Bucureşti, în calitate de beneficiar, debitoarea din prezenta cauză, a contractat cu S.C. C. S.R.L., în calitate de executant, în vederea executării unor lucrări de termohidroizolaţie pentru un imobil situat în Braşov.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că nu prezintă relevanţă la determinarea instanţei competente aspectele referitoare la situaţia particulară a persoanei juridice executate silit, respectiv dacă aceasta are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosinţă, întrucât aceste chestiuni excedează dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care nu fac o astfel de distincţie, ci se raportează numai la sediul acestuia, în sensul de persoană executată silit.

Totodată, Înalta Curte reţine că existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie care trebuie îndeplinită de o persoană pentru ca aceasta să fie parte într-un proces, câtă vreme o entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii (art. 56 alin. (2) C. proc. civ.).

În cauză, cum cererea de executare silită şi, implicit, cea privind încuviinţarea executării silite a fost îndreptată împotriva A. S.A. Barcelona, Sucursala Bucureşti, în calitate de debitoare, instanţa de executare, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, unde acestea îşi are sediul, aşa cum reiese din evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (sediul social al debitoarei fiind în Bucureşti, str. x).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea A. S.A., Barcelona, Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea A. S.A., Barcelona, Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.