Competing bailiff-venue declinations resolved: enforcement-fee challenge assigned to debtor-domicile court, Bucharest declination overturned.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Botoșani Court, favoring the debtors/contestants, with the prior declination by the Sector 4 Bucharest Court remaining overturned. The dispute involved a challenge to enforcement (contestație la executare) filed by multiple contestants against a bailiff and creditor, seeking annulment or reduction of enforcement fees set in an enforcement file initiated on 22 August 2014. The court held that, because the enforcement began after the Constitutional Court declared former Article 650(1) of the Civil Procedure Code unconstitutional (Decision No. 348/2014, published 16 July 2014) and before the amended version under Law No. 138/2014 took effect, no special jurisdictional rule applied; thus, the general territorial rule under Article 107 of the Civil Procedure Code governed, placing competence in the court of the debtor's domicile at the time enforcement commenced—Botoșani—not the bailiff's office location in Bucharest.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 650 alin. (1) C. proc. civ; Competing bailiff-venue declinations resolved: enforcement-fee challenge assigned to debtor-domicile court, Bucharest declination overturned: La momentul începerii procedurii de executare silită, 22 august 2014, normele legale privind competenţa instanţei de executare, respectiv art. 650 alin. (1) C. proc. civ., nu mai erau în vigoare, acestea fiind declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014 care a fost publicată în Monitorul Oficial la 16 iulie 2014.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020
Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 07.02.2020, sub nr. x/2020, disjunsă din dosarul nr. x/2019, contestatoarele A. S.R.L., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. H. şi I., au formulat contestaţie la executare prin care au solicitat în principal anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr. 586/2014 al Biroul Executorului Judecătoresc H., iar în subsidiar reducerea valorii acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 3025 din 28 febrarie 2019, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Botoşani.
În motivare, această instanţă a reţinut că domiciliul debitorului era la momentul începerii executării silite în municipiul Botoşani, astfel cum reiese din procesul-verbal de verificare a evidenţelor DEPABD. Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 650 alin. (1), coroborat cu art. 107 C. proc. civ., anterior modificării prin Legea 138/2014, competenţa de judecată a pricinii aparţine Judecătoriei Botoşani.
Învestită prin declinare, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 1932 din 17 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru determinarea instanţei competente .
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de sesizare a executorului judecătoresc, 22 august 2014, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Or, biroul executorului judecătoresc H. are sediul în municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 3, în raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care, de altfel, a şi încuviinţat cererea de executare silită formulată de acelaşi executor judecătoresc împotriva debitorului I., la cererea creditoarei C., prin încheierea de şedinţă din 04.09.2014 din dosarul nr. x/2014
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ.:
"dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar, conform art. 25 din acelaşi act normativ, "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."
În cauza de faţă, se reţine că, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2014, înregistrat pe rolul Biroului executorului judecătoresc H. la data de 22.08.2014, prin care creditoarea C. a solicitat executarea silită împotriva debitorului I., la data de 07 februarie 2020, contestatoarele A. S.R.L., B., C., D., E., F. şi G. au formulat, în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. H. şi I., contestaţie la executare prin care au solicitat, în principal, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr. 586/2014 al B.E.J H., iar în subsidiar, reducerea valorii acestora.
La momentul începerii procedurii de executare silită, 22 august 2014, normele legale privind competenţa instanţei de executare, respectiv art. 650 alin. (1) C. proc. civ., nu mai erau în vigoare, acestea fiind declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014 care a fost publicată în Monitorul Oficial la 16 iulie 2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992:
"(1) Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie. (2) În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare. (3) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept (...)."
Înalta Curte reţine că, urmare pronunţării Deciziei nr. 348/2014 a Curţii Constituţionale, după expirarea termenului de 45 de zile, art. 650 alin. (1) C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, în sensul că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În speţă, faţă de prevederile art. 31 din Legea nr. 47/1992, mai sus evocate, Înalta Curte constată că, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare nu pot fi avute în vedere dispoziţiile art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., declarate neconstituţionale anterior formulării cererii de executare silită.
Pe de altă parte, nici forma modificată prin Legea nr. 138/2014 a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi avută în vedere la stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, întrucât aceasta nu era în vigoare la momentul de referinţă, reprezentat de data începerii executării silite, 22 august 2014.
Prin urmare, în absenţa unei norme speciale atributive de competenţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care stabilesc competenţa de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecata în primă instanţă, care stipulează că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Din conţinutul fişei aflate la dosarul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti nr. 2974/4/2020, rezultă că domiciliul debitorului I. era la momentul formulării cererii de executare silită, 22 august 2014, în municipiul Botoşani, str. x, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani.
Schimbarea domiciliului debitorului I. în Bucureşti, str. x A a intervenit ulterior, la data de 02 iunie 2016, conform conţinutului procesului-verbal din 07 februarie 2020 privind verificările efectuate în baza de date privind evidenţa persoanelor, aflat la dosarul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti nr. 2974/4/2020.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorii D., F., C., B., A. S.R.L., E. şi G., în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc H. şi I., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorii D., F., C., B., A. S.R.L., E. şi G., în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc H. şi I., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.