Jurisdictional conflict over enforcement challenge resolved in favor of debtor's registered-office court

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2020, la data de 13 februarie 2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea somaţiei nr. x ianuarie 2020, a executării silite precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 17/2020 din 08 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Oradea; întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4236 din data de 06 august 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivare, această instanţă a reţinut că prin încheierea nr. 17/2020 pronunţată la data de 08 ianuarie 2020, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al B. împotriva debitorilor Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, existând o pluralitate de debitori cu sedii în circumscripţia unor judecătorii diferite, însă creditoarea a ales să învestească prin cererea sa Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul a trei dintre debitorii urmăriţi silit. Pe) de altă parte, instanţa a reţinut că relevant pentru determinarea instanţei competente este calitatea intimatei A. de judecător în cadrul Curtii de Apel Oradea, potrivit cererii depuse la executor.

În continuare, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la momentul începerii executării silite, şi cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., arătând că întrucât nu există o dispoziţie specială în materia executării silite cu privire la stabilirea instanţei de executare în cazul pluralităţii de debitori, devin incidente dispoziţiile generale ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

În speţă, raportat la calitatea creditoarei de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, instanţa a reţinut că sunt incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Raportând dispoziţiile legale anterior redate la circumstanţele cauzei, instanţa a reţinut că intimata şi-a manifestat opţiunea rezultând din dispoziţiile art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a învestit cu cererea încuviintare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul a trei dintre debitori, însă, această opţiune a creditorului contravine dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul, instanţa a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului. Aşadar, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al B. creditorul este reclamant în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. impun creditorului obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Instanţa a reţinut că, deşi creditoarea a învestit Judecătoria Oradea, cererea trebuia îndreptată la o judecătorie din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Oradea.

Pentru aceste motive, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi a declinat judecarea pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, judecătorie aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, curtea de apel care se află în vecinătatea Curţii de Apel Oradea.

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 2298/2020 din 10 noiembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casatie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi (3) şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., arătând că în cazul pluralităţii de debitori nu există o dispoziţie specială în materia executării silite cu privire la stabilirea instanţei de executare, iar în cadrul executării silite desfăşurate împotriva mai multor debitori, executorul judecătoresc are opţiunea în a învesti, cu cererea de executare silită, instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul oricăruia dintre debitorii principali, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

În cauză, având în vedere existenţa unei pluralităţi de debitori, instanţa de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competenţă determinată de sediul debitorilor Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, şi Curtea de Apel Oradea, cât şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Instanţa a apreciat că, în cauză, în cadrul contestaţiei la executare debitorul Ministerul Finanţelor Publice are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditorul A., calitatea de intimat, deci pârât, nefiind incident art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu creditoarea A., judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

În schimb, instanţa a reţinut că în situţia în care contestaţia la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor şi/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, faţă de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi de calitatea de reclamanţi a debitorilor, motiv pentru care, ar fi devenit competente toate judecătoriile din circumscripţiile curţilor de apel învecinate Curţii de Apel Oradea, printre care şi Judecătoria Alba Iulia, alături de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Concluzionând, această instanţă a reţinut că, raportat la art. 116 C. proc. civ., contestatorul a sesizat în mod legal Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, întrucât este una dintre instanţele de executare competente alternativ să soluţioneze contestaţia la executare.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă cererea prin care contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea somaţiei nr. x/27.01.2020, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 17/2020, pronunţată la data de 08.01.2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Finanţelor Publice are sediul în Bucureşti, Bd. x, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea prin încheierea nr. 17/2020 pronunţată la data de 08 ianuarie 2020, în dosarul nr. x/2020, a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al B., nu este de natură să atragă în mod automat competenţa şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite este competentă să soluţioneze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestaţiile la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestatie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestatie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.