Tardive recourse against a peremption decision in real estate compensation

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 986 A din data de 14 iunie 2019, a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de apel formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei civile nr. 183 din 13 februarie 201, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor.

2. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În raport s-a reţinut, printre altele, problema formulării în termen a recursului.

Nu au fost depuse puncte de vedere referitor la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Hotărârea care constată perimarea, anume decizia nr. 986 A a fost pronunţată la data de 14 iunie 2019, dată de la care care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză termenul de recurs s-a împlinit la data de 20 iunie 2019.

Potrivit datei înscrise pe plicul aflat la dosar, recurenta a declarat recurs la data de 12 iulie 2019, cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 986A din 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 986A din 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.