Negative jurisdictional conflict resolved: physiotherapists' council act assigned to Bucharest Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 09.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Fizioterapeuţilor din România şi B. - preşedintele Colegiului Fizioterapeuţilor din România, a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa de judecată să dispună anularea Hotărârii nr. 35/11.10.2018 a Consiliului Naţional al Colegiului Fizioterapeuţilor din România. De asemenea, a solicitat să se dispună suspendarea hotărârii până la soluţionarea acţiunii în anulare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi C. civ.

Prin sentinţa nr. 2402 din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

La pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a avut în vedere că dispoziţiile art. 2 lit. b) şi c) din Legea 554/2004, arătând că actul contestat, deşi este emis de o autoritate publică, totuşi nu reprezintă un act administrativ, nefiind emis în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România, cu referire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele cu funcţii de conducere în Colegiul Fizioterapeuţilor din România.

Astfel, instanţa reţinând în esenţă lipsa unui act administrativ tipic sau asimilat a cărui legalitate să fie dedusă spre analiză instanţei de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, una din secţiile civile, apreciind cauza de faţă ca fiind una de drept comun, iar tribunalul instanţă cu plenitudine de competenţă în primă instanţă, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 794 din 8 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că actul supus controlului de legalitate în cauza de faţă este un act administrativ emis în exercitarea competenţelor legale ale pârâtului de a emite norme cu caracter intern, anume acte administrative normative şi individuale de reglementare a profesiei, emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care se atacă potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind un act juridic de drept privat.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În această situaţie, având în vedere că acţiunea reclamantului este îndreptată împotriva unei autorităţi publice centrale, competenţa materială de soluţionare a cauzei s-a arătat că se stabileşte în raport de prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta revenind Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în raza teritorială a căreia îşi are sediul pârâtul Colegiul Fizioterapeuţilor din România.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat solicitat anularea şi suspendarea Hotărârii nr. 35/11.10.2018 a Consiliului Naţional al Colegiului Fizioterapeuţilor din România.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004 act administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În raport de aceste prevederi, se reţine că actul atacat - Hotărârea nr. 35/11.10.2018 a Consiliului Naţional al Colegiului Fizioterapeuţilor din România, adoptată de pârât în exercitarea atribuţiilor specifice, reglementate de Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România - având în vedere conţinutul acestuia, reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind emis în exercitarea competenţelor legale ale pârâtului de a emite norme cu caracter intern, acte administrative normative şi individuale de reglementare a profesiei, emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care se atacă potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de faţă este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

Înalta Curte reţine că pârâul Colegiul Fizioterapeuţilor din România este o entitate juridică ce are calitatea de autoritate publică prin asimilare, având în vedere dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 229/2016 "Colegiul Fizioterapeuţilor din România este organizaţie profesională, cu personalitate juridică, neguvernamentală, de interes public, apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate autorizarea, controlul şi supravegherea exercitării profesiei de fizioterapeut, ca profesie liberală de practică publică autorizată.", fiind o instituţie care funcţionează în temeiul legii şi care asigură un control public asupra exercitării profesiei de fizioterapeut.

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce stabilesc că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în raza teritorială a căreia îşi are sediul pârâtul Colegiul Fizioterapeuţilor din România, care a emis actul contestat.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.