Territorial jurisdiction for medical malpractice: special rule of Law 95/2006 overrides general civil liability and consumer protection norms

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 25.11.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale pentru diagnosticarea/efectuarea/interpretarea greşită a analizelor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1350, art. 1357 şi art. 1358 C. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa nr. 1499 din data de 11 martie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat, în esenţă, că se impune a se da eficienţă normei speciale instituite prin art. 687 din Legea nr. 95/2006, în condiţiile în care demersul judiciar iniţiat de reclamant intră sub incidenţa acestei norme speciale şi nu sub incidenţa celor ale dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Astfel, instanţa a reţinut că devin incidente prevederile art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care defineşte malpraxisul ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, dispoziţie în sfera căreia se circumscrie şi temeiul de fapt al acţiunii formulată de reclamant, anume diagnosticarea/efectuarea/interpretarea greşită a analizelor de spermă şi urină.

Cum textul art. 687 din Legea nr. 95/2006 instituie o competenţă teritorială specială de soluţionare a răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte actul medical de malpraxis, s-a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu, luând în considerare că actul de malpraxis reclamat a avut loc la punctul de lucru al Clinicii Medicale B. din mun. Sibiu, str. x, jud. Sibiu.

Judecătoria Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2649 din data de 29 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

S-a arătat că în materia răspunderii civile delictuale, competenţa teritorială este una alternativă. De asemenea, instanţa a reţinut că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, este competentă şi instanţa de la domiciliul consumatorului.

Art. 2 din Legea nr. 193/2000 defineşte noţiunile de consumator şi profesionist. Prin raportare la aceste dispoziţii legale, instanţa a arătat că reclamantul a acţionat în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, având astfel calitatea de consumator. De asemenea, pârâta are calitatea de profesionist, întrucât a acţionat în cadrul activităţii sale profesionale.

Astfel, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dreptul comun şi a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, aceasta fiind instanţa de la domiciliul său.

În continuare, instanţa a arătat că potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", iar acesta a ales să sesizeze Judecătoria Cluj-Napoca, instanţa de la domiciliul său, apreciindu-se că aceasta este instanţa competentă pentru motivele arătate mai sus. S-a mai avut în vedere că reclamantul s-a adresat uneia dintre instanţele deopotrivă competente, astfel că pârâtul nu mai poate cere declinarea competenţei în favoarea altei instanţe şi nici instanţa de judecată nu îşi mai poate declina competenţa.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea dedusă judecăţii are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale pentru diagnosticarea/efectuarea/interpretarea greşită a analizelor efectuate reclamantului, cerere întemeiată în drept pe prevederile art. 1350, art. 1357 şi art. 1358 C. civ.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa de soluţionare a cauzei în raport de prevederile speciale ale Legii nr. 95/2006, respectiv de cele ale dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, urmare a unor dureri şi disconfort în zona genitală, a apelat la serviciile medicale ale Clinicii B., unde a efectuat o serie de analize, rezultatele acestora fiind negative, în cuprinsul buletinelor de analiză arătându-se că flora microbiană cu potenţial patogen este absentă.

Reclamantul a mai arătat că, întrucât durerile şi disconfortul nu încetau, a hotărât să se deplaseze la Strasbourg, Franţa, pentru un set de analize complete, din care a reieşit prezenţa bacteriei chlamydia trachomatis. A mai menţionat că nu cunoaşte motivul pentru care pârâta nu a identificat această bacterie în analizele efectuate, putând doar deduce că fie nu a efectuat analizele, fie le-a efectuat greşit, fie nu dispune de tehnica necesară pentru depistarea acestei boli. A mai arătat că, deşi la momentul la care s-a prezentat la clinica pârâtă avea simptomele unei infecţii cu transmitere sexuală, pârâta a omis să ceară analize de HIV/SIDA, sifilis, hepatită etc., aceasta fiind o gravă şi impardonabilă greşeală.

Art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii conţine definiţia noţiunii juridice de malpraxis, în sensul că este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

Potrivit art. 687 din Legea nr. 95/2006, "instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute de prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat".

Luând în considerare dispoziţiile legale menţionate şi la pretenţia concretă formulată de reclamant, se constată că litigiul de faţă tinde la angajarea răspunderii civile a pârâtei pentru prestarea unor servicii medicale necorepunzătoare, iar Legea nr. 95/2006 conţine reglementări derogatorii de la dreptul comun în ce priveşte instanţa competentă să judece pricinile de această natură.

Se reţine că prevederile art. 687 din Legea nr. 95/2006 reprezintă o normă procedurală care stabileşte o competenţă specială de soluţionare a răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte actul de malpraxis în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, care înlătură competenţa de drept comun, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.

Se constată, de asemenea, că norma reglementată prin art. 687 din Legea nr. 95/2006 este cuprinsă la Capitolul VII - Dispoziţii finale din actul normativ menţionat, astfel încât este o prevedere de sine stătătoare a cărei aplicare nu este condiţionată de raportarea la un alt text de lege.

Împrejurarea că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile comune din C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală nu poate atrage o altă competenţă de soluţionare, anume cea a dreptului comun, răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte actul de malpraxis.

Cauza acţiunii reclamantului asupra căreia instanţa a fost chemată să se pronunţe - prin cauza acţiunii înţelegându-se scopul spre care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără, scop explicat prin împrejurările şi motivele speciale care au determinat partea să acţioneze - se circumscrie sferei definite de prevederile art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, normele dreptului comun fiind în completarea celor speciale referitoare la răspunderea civilă delictuală în ceea ce priveşte actul de malpraxis.

Cum în cauză competentă teritorială, potrivit prevederilor legii speciale, este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, faţă de împrejurarea că actul de malpraxis reclamat a avut loc la punctul de lucru al Clinicii Medicale B. din mun. Sibiu, str. x, jud. Sibiu, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.