Territorial competence for recognizing foreign judgment when specific public authority refuses registration

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2019 la data de 03.04.2019, reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea în România a hotărârii judecătoreşti străine, anume sentinţa x/2008 pronunţată de Judecătoria Rosenheim - Germania, în data de 25.11.2008.

Prin sentinţa nr. 534 din 20 septembrie 2019, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere că dispoziţiile articolului 108 C. proc. civ., potrivit cărora dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţă ori reprezentanţă cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz, nu pot fi incidente în condiţiile în care, pe de o parte, dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă dispoziţii speciale care se aplică cu precădere (specialia generalibus derogant fiind un principiu juridic care implică faptul că norma specială e cea care derogă de la norma generală, o normă generală neputând înlătura de la aplicare o norma specială), iar pe de altă parte din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cererea soluţionată de instanţa străină prin hotărârea a cărei recunoaştere o solicită reclamanta a fost formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul B., cetăţean străin, care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii pronunţate, şi a cărui adresă de domiciliu nu s-a specificat ca fiind în România.

Prin urmare, instanţa a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 632 din 7 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea adresată instanţei reclamanta a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a sentinţei finale dată în data de 25 noiembrie 2008 de Judecătoria Rosenheim, Republica Federală Germania în dosarul nr. x F 00252/08, prin care s-a desfăcut căsătoria, iar din concluziile reclamantei depuse la dosar nr. x/2019 al Tribunalului Bacău, secţia I civilă rezultă că Direcţia de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bacău este entitatea care care refuză recunoaşterea hotărârii de divorţ pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine este Tribunalul Bacău, pe raza căruia se află sediul entităţii care refuză recunoaşterea hotărârii străine şi nu Tribunalul Bucureşti, nefiind un caz de imposibilitate de determinare a tribunalului potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, competenţa teritorială de soluţionare în primă instanţă a cererii de recunoaştere a hotărârii străine s-a arătat că revine Tribunalului Bacău, instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cererea, în favoarea căreia a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită pe care instanţele aflate în conflict au dat-o dispoziţiilor referitoare al recunoaşterea hotărârilor străine.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea în România a hotărârii judecătoreşti străine, anume sentinţa x/2008 pronunţată de Judecătoria Rosenheim - Germania, în data de 25.11.2008.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoaşterii. Potrivit dreptului intern - C. proc. civ. Cartea a VII-a, Titlul III, Capitolul I - intitulat "Recunoaşterea hotărârilor străine" - dispoziţiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine are doar partea care se prevalează de acea hotărâre, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ. - spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, prevede că în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În conformitate cu textele legale anterior enunţate, competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În speţă, din concluziile reclamantei depuse la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bacău, secţia I civilă rezultă că Direcţia de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bacău este entitatea care care refuză recunoaşterea hotărârii de divorţ pe teritoriul României.

Întrucât sediul acestei instituţii este situat în municipiul Bacău, în speţă devin aplicabile dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, pentru considerentele anterior prezentate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.