Recourse annulled for failing to challenge revision decision's legality, leaving inadmissibility ruling on criminal confiscation intact

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 3 mai 2019, pe rolul Tribunalului Olt, revizuentul Municipiul Caracal a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 496/02.04.2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. x/2014, solicitând admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată, desfiinţarea în parte a deciziei penale nr. 496/02.04.2019 şi admiterea cererii de constituire ca parte civilă iniţiată în cauză.

Motivul invocat în cererea de revizuire a fost cel prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 496/02.04.2019 şi anularea acesteia, arătând că instanţa penală nu s-a pronunţat asupra a tot ceea ce s-a cerut, respectiv asupra tuturor motivelor de apel care au vizat latura civilă a cauzei, cât şi pentru că a ignorat înscrisurile noi depuse înainte de data soluţionării apelului, unele dintre acestea neputând fi înfăţişate în forma detaliată din împrejurări mai presus de voinţa sa.

Revizuirea acestei din urmă părţi a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi art. 453 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, învestită prin declinare cu soluţionarea celor două revizuiri, prin decizia nr. 2680/15.10.2019, le-a respins, ca inadmisibile.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, la 21.11.2019, a formulat cale de atac intitulată "apel’’ revizuenta A., în dezvoltarea căreia a invocat mai multe aspecte.

Decizia penală nr. 496/02.04.2019 a Curţii de Apel Craiova este susceptibilă de revizuire sub aspectul laturii civile în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 255/2013 şi art. 13 C. proc. pen., fiind pronunţată după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen.

Revizuenta a arătat ce s-a dispus prin decizia penală, pe ambele laturi, relevantă în cauză fiind măsura confiscării sumei de 449.625 RON de la aceasta.

A mai susţinut că, prin cererea de revizuire, a criticat soluţia instanţei de apel, deoarece din considerentele acesteia nu rezultă cu claritate valoarea sumei confiscate în dauna sa. Suma nu se regăseşte în expertiza efectuată în faza de urmărire penală în absenţa petentei (care nu avea calitate procesuală), în cea dispusă de instanţa de fond, nefiind identificată nici în urma verificării activităţii financiar contabile efectuată de Curtea de Conturi şi AJFP Olt. Nu există nici un argument care să justifice valoarea sumei confiscate, considerentele deciziei fiind străine de cauză şi contrazise de probele administrate, neavând nicio culpă în producerea unui prejudiciu prin activitatea prestată în cadrul societăţii.

Revizuirea soluţiei penale sub aspectul laturii civile a cauzei s-a impus pe considerentul că, în dosarul penal, Curtea de Apel a judecat fără să se pronunţe cu privire la cele invocate în motivarea apelului pe latură civilă şi nu a avut în vedere înscrisurile noi prezentate în apel. De asemenea, hotărârile judecătoreşti definitive, prin care S.C. B. S.A. Caracal câştigase litigiile, nu au fost depuse de către lichidatorul judiciar, deşi revizuenta şi ceilalţi inculpaţi au cerut sprijin instanţelor să stăruie în obţinerea respectivelor hotărâri.

Mai mult, expertiza contabilă C., efectuată în faza judecăţii, a contrazis total datele greşite ale expertizei din faza urmăririi penale, stabilind că revizuenta, prin întreaga activitate care a format obiectul cercetărilor, şi-a respectat integral sarcinile de serviciu, a desfăşurat o activitate profesională exemplară în calitate de director economic, situaţie confirmată de toate controalele de specialitate efectuate anterior.

Printr-un alt motiv al cererii de revizuire s-a invocat existenţa unor înscrisuri noi la data soluţionării apelului, de natură să conducă la o altă soluţie. Însă, aceste documente nu au putut fi înfăţişate, întrucât la data soluţionării cauzelor petenta era pensionară şi nu avea acces la înscrisurile societăţii.

Din înscrisuri nu rezultă cum judecătorul fondului a ajuns la valoarea prejudiciului şi, mai mult, ce procedeu a folosit instanţa de apel să dispună confiscarea sumei, prin ce mijloace de calcul şi după ce procedee contabile.

Revizuenta a învederat că dispozitivul soluţiei instanţei de apel are un caracter neclar, straniu, reprezentat de aplicarea instituţiei confiscării în condiţiile în care: între părţile civile implicate în litigiu au existat contracte de prestări servicii; S.C. B. S.A. Caracal a executat integral serviciile contractate cu Primăria Caracal; delegatul beneficiarului Primăria Caracal a confirmat cantitatea şi calitatea lucrărilor executate de sectorul Spaţii Verzi din cadrul S.C. B. S.A. Caracal; lichidatorul avea posibilitatea să execute debitele prevăzute în hotărârile judecătoreşti definitive care erau datorate de unităţile beneficiare pentru executarea lucrărilor prestate de S.C. B. S.A. Caracal; expertiza judiciară C. şi organele de specialitate nu au sesizat existenţa unor nereguli în activitatea contabilă a societăţii; s-a probat că echipa de fotbal a aparţinut Consiliului Local Caracal; contractele de sponsorizare a echipei de fotbal au întrunit condiţiile de formă şi de fond şi sponsorizarea a fost efectuată în limita acestor contracte şi a dispoziţiilor legii sponsorizării.

Potrivit susţinerilor părţii din recurs, cererea de revizuire a fost fundamentată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a privit o decizie penală care a evocat fondul, prin urmare, este admisibilă.

Curtea de Apel, constatând inadmisibilitatea cererii de revizuire, a pronunţat o soluţie greşită, în calea extraordinară de atac fiind invocată neanalizarea criticilor formulate în calea de atac a apelului, cât şi nepronunţarea asupra capătului de cerere privind actele noi.

Instituţia revizuirii are proprietatea corectării erorilor în judecata care priveşte omisiunea soluţionării pe fond a unui capăt de cerere ori a unei cereri conexe.

Prin cererea de revizuire s-a urmărit doar modul de soluţionare a laturii civile cu privire la care instanţa penală s-a pronunţat în mod confuz, nejustificat, fără să prezinte argumentele pentru care a respins apărările petentei privitoare la modul de soluţionare a laturii civile.

Privitor la descoperirea înscrisurilor doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, s-a arătat că, deşi sfera de aplicare a acestui caz de revizuire este foarte limitată, au fost invocate hotărâri judecătoreşti definitive care constituie în înţelesul legii înscrisuri noi, existente la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită conform art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A mai învederat recurenta că împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins ca inadmisibilă revizuirea, a introdus prezentul "apel" şi solicită admiterea acestuia, deoarece situaţia de fapt din cauza penală este contrară celei reţinute prin decizia pronunţată, în sensul că nu există probe din care să rezulte participarea ei la producerea prejudiciului. Dimpotrivă, expertiza C., efectuată în faza judecăţii, a contrazis radical expertiza D. în faza urmăririi penale, care s-a realizat fără consultarea petentei, fără obiectivele propuse de aceasta şi fără analiza documentaţiei.

Evidenţa greşelilor grave existente în hotărârile instanţelor care au format prezenta analiză impune cu necesitate schimbarea laturii civile sub aspectul exonerării de la plata aşa-zisului prejudiciu.

În acest sens urmează a se constata că instanţa de apel a ignorat complet susţinerile şi argumentele invocate de petentă, hotărârile pronunţate cuprinzând considerente formale, străine cauzei, care au reluat considerentele greşite ale instanţei de fond.

Expertiza efectuată în faza de urmărire penală a avut loc după pensionarea petentei, fără ca aceasta să fie consultată cu privire la obiective şi fără să aibă posibilitatea să se apere. Potrivit raportului de expertiză C., s-a stabilit că A. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, fără să producă vreun prejudiciu.

De aceea, hotărârea din revizuire a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind contrară principiului stabilirii adevărului în ceea ce priveşte scopul acestei căi extraordinare de atac, care presupune retractarea şi reformarea unor hotărâri judecătoreşti definitive în cazul existenţei unor erori realizate de către instanţe.

În opinia recurentei, instanţele penale nu au examinat latura civilă şi nu au administrat probe în acest sens, cu încălcarea principiului primordialităţii dreptăţii şi a adevărului judiciar.

De asemenea, instanţa de apel şi-a încălcat rolul de aflare a adevărului prin respingerea probelor solicitate în apel, astfel că s-a ajuns la stabilirea artificială, nedovedită şi nemotivată a cuantumului existenţei prejudiciului şi, mai grav, a confiscării sumelor apreciate în mod nejustificat.

Recurenta a solicitat ca instanţa supremă să dispună următoarele: anularea hotărârii atacate şi judecarea procesului cu evocarea fondului, conform art. 480 alin. (3) teza 1; anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor probe noi conform art. 480 teza II C. proc. civ. anularea în tot a procedurii urmate în faza primei instanţe şi a hotărârii atacate, cu reţinerea procesului spre rejudecare conform art. 480 alin. (6) C. proc. civ.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 30 aprilie 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate şi că acesta este promovat în termen.

Completul de filtru C4, la 12 mai 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii E., F. şi G. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea "apelului’’ ca inadmisibil, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea din revizuire având un caracter definitiv. Pe fond, a învederat că este neîntemeiată calea de atac.

Intimatul H., prin notele scrise, a susţinut admiterea căii de atac.

Recurenta a formulat punct de vedere la raport şi a solicitat completului de filtru să procedeze la recalificarea căii de atac, ca recurs, şi constate temenicia acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În speţă, revizuenta A. a exercitat cu privire la decizia civilă nr. 2680/15.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, calea de atac intitulată "apel’’, în considerarea prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., 453 alin. (2) C. proc. pen., 483,486, 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 466 şi 480 alin. (3) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Art. 152 C. proc. civ. permit calificarea căii de atac în condiţiile în care se poate reţine că cererea pentru exercitarea unei căi de atac poartă o denumire greşită. În această situaţie, instanţa are dreptul să decidă, independent de poziţia exprimată de părţi, calificarea corectă a cererii respective, tocmai pentru că legea stabileşte că aceasta este valabil făcută indiferent de denumirea iniţială dată de parte.

În ipoteza supusă dezbaterii, Înalta Curte urmează a da eficienţă acestui text de lege, precum şi prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire" şi va recalifica prezenta cale de atac ca fiind recurs, apreciind că, în cuprinsul cererii, sunt indicate suficiente elemente care să permită exercitarea căii de atac cu această denumire. De altfel, prin punctul de vedere la raport, recurenta a cerut recalificarea căii de atac în recurs.

Nu este întemeiată excepţia de inadmisibilitate a căii de atac, invocată prin întâmpinare de către intimaţii E., F. şi G.. Aceştia s-au raportat la prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. şi au susţinut că decizia din revizuire este o hotărâre definitivă, astfel că şi calea de atac formulată în litigiu trebuie să aibă aceeaşi soartă.

Prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează:,,(1) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.’’

Se constată că cererea de revizuire formulată de revizuenta A. a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi pe art. 453 alin. (2) C. proc. pen. Chiar dacă legea deschide calea de atac a recursului numai pentru revizuirea fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ipoteza contrarietăţii de hotărâri), suntem în ipoteza prevăzută de alin. (1) al art. 513 C. proc. civ., când hotărârea a cărei revizuire se solicită are prevăzută calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 433 şi 434 C. proc. pen. conform cărora "Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.’’ Cum decizia penală nr. 496/02.04.2019 a fost pronunţată de curtea de apel, ca instanţă de apel, aceasta este supusă recursului în casaţie. Întrucât hotărârea revizuită are recurs, în aplicarea dispoziţiilor anterior evocate, şi decizia pronunţată în calea de atac a revizuirii este susceptibilă de recurs.

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, prin decizia nr. 2680/15.10.2019, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuentele Primăria Municipiului Caracal şi A., reţinând că motivele acestei din urmă părţi se referă la soluţionarea laturii civile în procesul penal în ce priveşte măsura confiscării speciale şi ignorarea unor înscrisuri noi depuse înainte de soluţionarea apelului. Constituindu-se în critici ale hotărârii penale pe fondul cauzei în apel, a statuat că acestea nu se pot circumscrie prevederilor legale pe care s-a fundamentat cererea, art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, recurenta face o prezentare detaliată a obiectului revizuirii şi arată că, prin decizia penală, s-a dispus confiscarea sumei de 449.625 RON de la aceasta, însă din considerente nu rezultă cum s-a ajuns la stabilirea respectivei valori. Suma nu este cuprinsă în expertiza efectuată în faza de urmărire penală, în raportul de la fondul cauzei, şi nu rezultă nici în urma verificării activităţii financiar-contabile de către organele de control speciale - Curtea de Conturi şi AJFP Olt, care nu au identificat încălcări ale normelor legale de către A. în acest domeniu. În opinia recurentei, soluţia confiscării nu are la bază argumente, iar motivele instanţei în acest sens sunt străine cauzei şi contrazise de probele administrate, câtă vreme ea nu se face vinovată de producerea unui prejudiciu prin activitatea desfăşurată în cadrul societăţii.

Se mai invocă o lipsă de analiză a criticilor în calea de atac a apelului şi o nepronunţare asupra unor înscrisuri noi.

De asemenea, instanţa penală nu a examinat latura civilă şi a respins probele solicitate, stabilind în mod nelegal existenţa prejudiciului, precum şi confiscarea sumei de la inculpată.

Analizând toate aceste susţineri exprimate în mod amplu în memoriul de recurs, Înalta Curte constată că ele nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei pronunţate în revizuire, care să poată fi subsumate cazurilor de casare indicate, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. Nu se face referire la vreun viciu în motivarea hotărârii ori la aspecte care să susţină o aplicare/interpretare greşită a legii pe problema inadmisibilităţii cererii de revizuire soluţionată prin prisma ipotezelor menţionate, art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., ci sunt formulate critici pe fondul litigiului care reflectă o soluţionare greşită a laturii civile prin decizia penală nr. 469/02.04.2019, prin care s-a dispus confiscarea sumei de 449.625 RON de la inculpata A. şi admiterea acţiunii părţii civile S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar, în sensul obligării inculpaţilor F., I., G. şi H., în solidar, la plata sumei de 1.179.565 RON despăgubiri civile.

Partea urmăreşte schimbarea soluţiei pe fondul cauzei, anume înlăturarea măsurii de confiscare specială, invocând o greşită apreciere a probelor, a expertizei C. din faza judecăţii, care a contrazis expertiza D. realizată în etapa de urmărire penală.

De altfel, întreaga argumentaţie reia în linii mari ideile din cererea de revizuire, recurenta nespecificând în mod concret care sunt pretinsele greşeli proprii instanţei anterioare pe aspectul inadmisibilităţii, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale şi riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanţa de revizuire.

Aşa fiind, soluţia care se impune este aceea de anulare a recursului în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, văzând şi că nu pot fi reţinute din oficiu motive de ordine publică în conformitate cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2680 din 15 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2020.