Contestație în anulare anulată pentru lipsa semnăturii și netimbrarea cererii

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

1. Obiectul cauzei.

Prin decizia civilă nr. 2711 din 10 decembrie 2020, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de intervenienţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2017.

2. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020, pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, a fost formulată prezenta contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 17 decembrie 2020 sub nr. x/2020.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi:

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul B., în raport de excepţiile nesemnării şi netimbrării, care vizează legalitatea învestirii instanţei, şi în absenţa cărora nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare, prin prisma prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura."

În cauza de faţă, contestatorul B. a depus la dosarul cauzei cererea de contestaţie în anulare nesemnată, olograf sau electronic .

Deşi contestatorului i s-a transmis, prin citaţia comunicată la data de 29 decembrie 2020, la adresa indicată prin cererea de sesizare a instanţei, (Oraşul Broşteni, Aleea x, bl. m1, et. parter), conform dovezii aflate la dosar, obligaţia de a depune la dosar un exemplar semnat olograf sau electronic de pe cererea de contestaţie în anulare, în temeiul prevederilor art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., cu menţiunea că, în situaţia în care va semna electronic cererea, să facă dovada că este titularul semnăturii electronice emise de furnizori acreditaţi din România, în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, sub sancţiunea anulării cererii, ca nesemnată, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

De asemenea, se constată că, prin rezoluţia din 21 decembrie 2020, s-a pus în vedere contestatorului, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 precum şi faptul că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, însă se constată că petentul nu a apelat la aceste proceduri.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestaţiei în anulare titularul cererii datorează o taxă în cuantum de 100 RON. De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată cu anularea, în condiţiile legii.

Reţinând că obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare şi că petentul B. nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanţa constată că partea nu a făcut dovada depunerii la dosarul cauzei a taxei judiciare de timbru.

În consecinţă, reţinând că cererea dedusă judecăţii nu îndeplineşte o condiţie formală şi extrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii.

Din perspectiva dreptului de acces la instanţă, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că în cauza Iordache contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie în raport de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată. Or, în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, prin adresa emisă la data de 21 decembrie 2020, petentul B. a fost înştiinţat despre sancţiunea anulării cererii, în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, respectiv pentru nesemnarea sau nedepunerea la dosarul cauzei a unui exemplar semnat de pe cererea de contestaţie în anulare.

Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., soluţia fiind aceea de respingere, ca inadmisibile, a recursurilor declarate de intervenienţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din acelaşi cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, inclusiv contestaţie în anulare.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2021.