Appeal on loss-of-record notice annulled; cassation grounds confined to merits outside statutory scope.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată initial pe rolul Judecătoriei Iaşi, la 1 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Regia Autonomă Monitorul Oficial şi S.C. C. S.R.L. Agenţia Iaşi, solicitând instanţei să declare falsă publicarea pierderii carnetului de muncă seria x nr. x în MO nr. 157/19.03.2008, ca fiind făcută la solicitarea numitei D. şi prin aplicarea amprentei de către S.C. C. S.R.L., Agenţia Iaşi.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 7 februarie 2018, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, raportat la obiectul litigiului - anularea unui act neevaluabil în bani şi prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Iaşi

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 19 februarie 2018, sub nr. de dosar x/2018

Reclamanţii au invocat, ca temei de drept, şi dispoziţiile cuprinse în art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1398 din 1 octombrie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins excepţiile netimbrării şi a autorităţii de lucru judecat. A admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii A. şi B..

4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi

Prin decizia civilă nr. 203 din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul exercitat de reclamanţi şi a stabilit că, în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de către stat, să rămână în sarcina statului.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi au declarat recurs reclamanţii A. şi B., în dezvoltarea căruia au invocat următoarele aspecte:

Instanţele de judecată care au soluţionat cauza privind carnetul de muncă au aplicat legea aşa cum au dorit pentru a favoriza pe făptuitorii corupţi, deşi aveau obligaţia să asigure supremaţia legii, aflarea adevărului, respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Din probele depuse la dosar rezultă că făptuitorii au căutat să se răzbune pe directorul A., deoarece acesta nu a acceptat să fie complice la furtul bunului public prin lucrări supraevaluate.

Nici un procuror şi nici un judecător din cei implicaţi în cauză nu a vrut să reţină că anunţul de publicare a pierderii carnetului de muncă în Monitorul Oficial nr. 157/2008 este făcut la cererea unei persoane care nu are calitatea de titular al carnetului de muncă şi nici de reprezentant al unităţii şcolare care se face vinovată de pierderea carnetului de muncă, ceea ce dovedeşte încălcarea prevederilor art. 9 din Decretul nr. 92/1976 combinat cu Ordinul nr. 136/1976 privind carnetul de muncă.

În plus, instanţa nu a reţinut că Regia Autonomă Monitorul Oficial a publicat anunţul în fals ca fiind la cererea numitei D., care nici nu există în evidenţa populaţiei.

De asemenea, nu a reţinut că reprezentanţii C. Agenţia Iaşi au falsificat exemplarul original prin aplicarea ştampilei peste amprenta aplicată de cei de la Regia Autonomă Monitorul Oficial, acest lucru fiind foarte uşor de observat.

Recurenţii au invocat în recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 247 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii absolute a anunţului de publicare a pierderii carnetului de muncă.

În drept calea de atac a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Regia Autonomă "Monitorul Oficial", prin întâmpinare, a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât motivele nu au fost formulate în sensul art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a susţinut caracterul nefondat al căii de atac.

Intimata S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare, arătând că recursul nu este întemeiat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin memoriul de recurs, recurenţii prezintă argumente legate de fondul litigiului dedus judecăţii, arătând, în esenţă, că instanţele anterioare nu au vrut să reţină că anunţul de publicare a pierderii carnetului de muncă în Monitorul Oficial nr. 157/2008 este făcut la cererea unei persoane care nu are calitatea de titular al carnetului de muncă şi nici de reprezentant al unităţii şcolare care se face vinovată de pierderea carnetului de muncă. Astfel, se reclamă încălcarea prevederilor art. 9 din Decretul nr. 92/1976 coroborat cu Ordinul nr. 136/1976 privind carnetul de muncă.

Curtea de Apel, prin decizia atacată, a confirmat soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca inadmisibilă şi a reţinut, în motivare, că reclamanţii ar fi avut la îndemână acţiunea privind cercetarea falsului, fundamentată pe dispoziţiile art. 308 C. proc. civ., numai în ipoteza în care nu ar fi existat un proces pe rol, în care să poată fi opus înscrisul respectiv. Or, cum în cauză părţile s-au judecat în cadrul unui proces, soluţionat printr-o hotărâre definitivă, având ca obiect completare şi rectificare carnet de muncă şi în care a fost folosit înscrisul defăimat ca fals, s-a stabilit că le este deschisă numai de calea de atac a revizuirii în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865.

Înalta Curte constată, astfel cum rezultă din expunerea motivelor de recurs, că nu au fost aduse critici la adresa soluţiei de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, susţinerile recurenţilor fiind în legătură cu declararea falsului pe cale principală, vizând, aşadar, modul de soluţionare a litigiului pe fond. De altfel, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat în mod formal, câtă vreme nu s-a arătat în ce a constat greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de apel în privinţa aprecierii caracterului inadmisibil al acţiunii în constatare.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la soluţia şi considerentele ce au stat la baza acesteia, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, recurenţii nu au combătut, prin critici susceptibile de cenzură în recurs, raţionamentul instanţei de apel care a condus la confirmarea inadmisibilităţii acţiunii, nesocotind practic existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Aşa fiind, soluţia nu poate fi decât aceea de anulare a recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind şi că, în speţă, nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi examinate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 203 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2020.