Recovery of repair goods: procedural scope of judgment completion versus appeal for procedural defenses and recharacterization of legal basis

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar Consorţiul de Administratori Judiciari B. şi C. şi prin administrator special Dr. D., a chemat în judecată pe pârâta E. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună:

- obligarea pârâtei, posesor neproprietar, la restituirea următoarelor bunuri:

a) carter, piese de distanta, coşuri de supapa, păsuire cuzineţi pe arbore cotit, supape de aspiraţie şi refulare, presetupe de gaz, discuri de amortizare şi de refulare pentru treapta 1 şi 2, închidere pentru supape, instalaţie de răcire cilindrii, instalaţie auxiliara de ungere, răcitor, cap cilindru presetupa treapta I şi treapta II, subansamble aferente mijlocului fix compresor de recuperare gaze facla tip C217 ce i-au fost predate de către reclamantă în vederea efectuării lucrărilor de reparaţii conform contractului nr. x/12.03.2010 astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale enumerate în acţiune;

b) carter, capac frontal, piston treapta I şi piston treapta II, capăt cruce, tija piston treapta I şi tija piston treapta II, supape refulare, coşuri de supapa, biela, cuzineţi capăt, cuzineţi palier, cuzineţi biela, arbore cotit, cilindru treapta I şi cilindru treapta II, cap cilindru presetupa treapta I şi II, piesa de distanta, pompa de ungere, pompa înaltă presiune, presetupa de ulei, lagăr de sprijin, capace supape refulare şi capace supape aspiraţie, dispozitiv de blocare supape, subansamble aferente compresorului metan lip CI55 ce i-au fost predate de către reclamantă în vederea efectuării lucrărilor de reparaţii conform contractului nr. x/09.08.2010 astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x, actul adiţional nr. x/28.07.2011, actul adiţional nr. x, actul adiţional nr. x, actul adiţional nr. x;

- obligarea pârâtei să lase societăţii A. S.A. în deplină proprietate şi posesie bunurile/subansamblele aferente compresorului de recuperare de gaze facla tip C 127 şi compresorului de gaz metan tip CI55- Nr. 2, ce i-au fost predate în vederea efectuării lucrărilor de reparaţii conform contractelor nr. x şi nr. y din 09.08.2010, astfel cum au fost modificate prin acte adiţionale;

- obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, ce se vor evalua în raport de momentul restituirii, în situaţia în care se constată că bunurile indicate la pct. 1 au dispărut din culpa sa ori au fost înstrăinate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea

Prin sentinţa civilă nr. 1186 din 28.02.2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti în raport de valoarea obiectului cererii introductive de instanţă.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1938/18.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis acţiunea, dispunând obligarea pârâtei E. S.A. să lase în deplina proprietate şi posesie a reclamantei bunurile/subansamblele aferente compresorului de recuperare gaze facla tip C217 - nr. 2 şi cele aferente compresorului de gaz metan tip C155 - nr. 2.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta E. S.R.L..

4. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Prin decizia civilă nr. 1297A din 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul şi a anulat sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.

Reclamanta a formulat cerere de completare a deciziei din apel, iar instanţa prin decizia civilă nr. 281A din 1 martie 2019 a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de completare, invocată de pârâta E. S.A., şi a respins, ca nefondată, cererea de completare formulată în cauză. A obligat intimata la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată.

5. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva ambelor decizii pronunţate de curtea de apel, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A..

1.)Prin recursul îndreptat împotriva deciziei nr. 1297A/23.11.2018, reclamanta a susţinut nelegalitatea acesteia în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat, în esenţă, aceasta a susţinut că dezlegările instanţei de apel sunt profund eronate şi lipsite de fundament juridic întrucât:

- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii motivului de apel susţinut de pârâtă, privitor la nepronunţarea primei instanţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. E. S.R.L.. Această excepţie a fost invocată de reclamantă prin întâmpinarea formulată la apelul S.C. E. S.R.L., depusă în faţa instanţei de apel. Excepţia a fost dedusă din interpretarea dispoziţiilor art. 12 coroborate cu cele ale art. 444 alin. (1) teza 2 şi art. 445 C. proc. civ., susţinându-se că dacă S.C. E. S.R.L. ar fi fost de bună credinţă (în sensul acestei noţiuni descrisă prin art. 12 C. proc. civ.) ar fi uzat de prevederile art. 444 (1) teza a 2-a şi ar fi solicitat completarea hotărârii de primă instanţă în ceea ce priveşte soluţionare/pronunţarea asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Pornind de la această situaţie şi de la conţinutul dispoziţiilor anterior menţionate, în temeiul art. 519 C. proc. civ., a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind admisibilitatea formulării unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care instanţa emitentă a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în mod direct, fără a face uz de procedura imperativă prevăzută la art. 444, 445 C. proc. civ.

Argumentând asupra admisibilităţii sesizării, recurenta-reclamantă a mai solicitat ca, în temeiul art. 520 (2) C. proc. civ., să se suspende judecarea cauzei până la momentul dezlegării chestiunii de drept sesizate.

Reclamanta a mai susţinut că motivul de apel al nepronunţării primei instanţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. E. S.R.L. era inadmisibil întrucât apelul este o adevărată cale devolutivă prin care instanţa de apel trebuie să verifice legalitatea unei hotărâri judecătoreşti iar nu să analizeze omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal/incidental al unei cauze deduse judecăţii.

- Este nelegală şi soluţia pronunţată în apel asupra fondului cauzei, prin care s-a reţinut că dezlegarea dată de tribunal raportului juridic litigios nu ar corespunde raţionamentului juridic al unei acţiuni în revendicare, nerăspunzându-se nici cu privire la calitatea de detentor precar al bunurilor preluate de la A. S.A. şi nici cu privire la calitatea de proprietar al pârâtei asupra unora din piesele/echipamentele cu privire la care transferul proprietăţii ar fi operat la momentul plăţii preţului.

Recurenta susţine că lipseşte motivarea instanţei de apel asupra soluţiei pronunţate, ca şi motivele pentru care apărările sale din apel ar fi fost înlăturate, ea prezentând pe larg argumentele pentru care S.C. E. S.R.L. nu poate fi considerat nici detentor precar şi nici proprietar al bunurilor revendicate.

Reamintind raporturile juridice în care se află cu intimata-pârâtă, a susţinut că refuzul acesteia de a-i preda bunurile mobile care îi aparţin constituie prezumţia irefragabilă a naşterii faptei ilicite constând în deposedarea injustă şi ilegală a reclamantei de bunurile descrise prin acţiune şi imposibilitatea sa de a-şi întregi patrimoniul cu acestea.

Acţiunea în revendicare introdusă a fost tocmai urmare a faptei ilicite săvârşite de S.C. E. S.R.L., constând în refuzul său de a-i restitui bunurile care aparţin reclamantei, aspect confirmat şi prin întâmpinarea pârâtei depusă în primă instanţă, în care învederează că deţine bunurile ca o consecinţă a neîndeplinirii de către S.C. A. S.A. a obligaţiilor contractuale, respectiv a neplăţii contravalorii serviciilor prestate.

Or, obiectul contractelor nr. x/9.08.2010 şi nr. y/9.08.2010 era de "reparaţie compresor recuperare gaze faclă tip C217-Nr. 2 de la punctul de lucru Divizia Petrochimica Bardu" şi reparaţie compresor de gaze metan tip C155-Nr. 2 prestare servicii"neexistând nicio clauză în sensul reţinerii bunurilor pentru cazul când beneficiarul comenzii nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de plată a serviciilor prestate. Intimata-pârâtă nu avea nici un drept legal sau contractuasl de a deţine bunurile revendicate, iar în sentinţa tribunalului s-a prezentat pe larg contextul raporturilor juridice dintre părţi, cu referire la întregul material probator administrat.

Atât susţinerile reclamantei, cât şi ale primei instanţe au vizat aspectele contractuale tocmai pentru a combate dreptul de retenţie pe care şi l-a arogat fără drept pârâta, drept de retenţie neprevăzut în niciuna din clauzele contractuale. De asemenea, referirea la conţinutul clauzelor contractuale a fost necesară pentru a combate poziţia pârâtei care a justificat reţinerea bunurilor prin neplata cheltuielilor generate de prestarea serviciilor, a pieselor de schimb, a cheltuielilor de depozitare.

Recurenta a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

2) Printr-un memoriu separat de recurs, S.C. A. S.A. a criticat pentru nelegalitate şi decizia nr. 281A/01.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie prin care a fost soluţionată cererea sa de completare a deciziei civile nr. 1297A/23.11.2018, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Acest recurs a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, dezlegarea greşită în drept dată de instanţa de apel cererii sale completatoare, care semnala omisiunea pronunţării curţii de apel asupra excepţiei inadmisibilităţii invocată de A. S.A. prin întâmpinarea din apel, a motivului de apel susţinut de pârâtă privitor la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.

Evocând conţinutul art. 30 alin. (6) şi al art. 444 alin. (1) C. proc. civ., ca şi principiul de drept "in excipiendo, reus fit actor", recurenta a susţinut că, în cauză, erau întrunite toate condiţiile de admitere a cererii sale completatoare. A criticat interpretarea stricto sensu pe care instanţa a dat-o dispoziţiilor art. 444 (1) C. proc. civ., arătând că în acest fel se porneşte de la premisa că instanţa nu ar fi obligată să se pronunţe asupra apărărilor formulate de părţi deoarece ele nu constituie cereri. A pledat pentru o interpretare lato sensu tocmai în considerarea principiului de drept "reus in exipiendo fit actor".

În finalul acestui memoriu de recurs, recurenta a reiterat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea chestiunii de drept expusă şi în cel dintâi recurs al său, prezentând din nou argumentele admisibilităţii şi utilităţii dezlegării problemei de drept sesizate.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 28 mai 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 01 octombrie 2020.

7. Apărările formulate în cauză

Intimata E. S.R.L. a depus întâmpinare la recursul declarat împotriva deciziei nr. 1297A/2018, solicitând, în principal, anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursurile formulate de reclamantă, Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat al acestora.

1) Cu referire al recursul îndreptat împotriva deciziei civile nr. 1297A/23.11.2018, se reţine că cea dintâi critică de nelegalitate a susţinut o omisiune a instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei apărări pe care reclamanta a invocat-o în calea de atac a apelului, prin întâmpinarea formulată la apelul S.C. E. S.A., respectiv inadmisibilitatea unui motiv al acesteia (prin care se critica de către pârâtă, de asemenea, o omisiune a primei instanţe de a se pronunţa asupra apărării proprii prin care invocase lipsa calităţii sale procesuale pasive în raport cu pretenţiile afirmate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată).

Critica de nelegalitate va fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 488 (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece, în mod evident, aceasta nu se încadrează nici în prevederile art. 488 (1) pct. 6, dar nici în cele ale art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care recurenta şi-a fundamentat cererea sa de recurs.

Critica este nefondată în condiţiile în care, aşa cum se arată expres în cuprinsul deciziei nr. 281A/01.03.2019 (prin care a fost soluţionată cererea reclamantei de completare a deciziei civile nr. 1297A/23.11.2018), dar după cum rezultă neîndoielnic şi din considerentele deciziei civile nr. 1297A/23.11.2018, instanţa de apel s-a pronunţat asupra apărării reclamatei, invocate prin întâmpinarea formulată la apelul pârâtei, în cel din urmă paragraf al hotărârii atacate, respectiv atunci când a reţinut omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, omisiune despre care a arătat că "(…) nu poate fi înlăturată, astfel cum susţine intimata-reclamantă, pe calea procedurală reglementată de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., ce vizează omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale şi nu asupra unei excepţii de fond (….)".

Fiind vorba de o simplă apărare îndreptată împotriva (doar) a unuia din motivele de apel, iar nu de o excepţie procesuală propriu-zisă care să vizeze calea de atac a apelului în ansamblul său, nu era necesară o pronunţare formală din partea instanţei prin dispozitivul hotărârii, ci era îndestulător un răspuns dat acesteia prin considerentele deciziei, astfel cum, de altfel s-a şi întâmplat.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, reclamanta a contestat legalitatea soluţiei instanţei de apel şi din punct de vedere al modului în care aceasta a răspuns apărării sale, invocate sub forma inadmisibilităţii unui motiv al apelului declarat de pârâtă, aspect dedus din reiterarea argumentelor pe care şi-a sprijinit respectiva apărare şi din formularea unei sesizări pe temeiul art. 519 C. proc. civ. în vederea dezlegării chestiunii de drept având la bază aceeaşi apărare.

Înalta Curte reţine că atât motivul de apel formulat de pârâta S.C. E. S.R.L., prin care a criticat omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, cât şi motivul de recurs formulat de reclamantă prin care s-a criticat omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii motivului de apel anterior enunţat, ridică una şi aceeaşi problemă în drept, a căilor de urmat pentru parte în ipoteza omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unei apărări ridicate în proces şi a remediilor permise de lege într-un astfel de caz.

Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel atât prin decizia civilă nr. 1297A/23.11.2018 şi, mult mai explicit, prin decizia civilă nr. 281A/01.03.2019, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei simple apărări invocate în proces de oricare din părţile litigante (indiferent că aceasta îmbracă forma unei excepţii procesuale sau a unui argument de fapt ori de drept) nu generează o situaţie care să poată fi compatibilă cu procedura instituită prin dispoziţiile art. 444 C. proc. civ. şi, prin urmare, nici remediabilă pe această cale.

Aşa cum s-a arătat prin ambele hotărâri ale instanţei de apel şi cum rezultă cu claritate din conţinutul neechivoc al normei de drept menţionate, procedura completării hotărârii este deschisă pentru acele omisiuni ale instanţei concretizate în nepronunţarea asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale (alin. (1) sau, după caz, în nepronunţarea asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor (alin. (3).

Este lipsită de orice fundament valorificarea principiului de drept "in excipiendo, reus fit actor" - relevant pe tărâmul regulilor probaţiunii şi al ordinii de desfăşurare a dezbaterilor în proces - pentru a deduce ideea că cel ce invocă o excepţie procesuală învesteşte ori adresează, de fapt, instanţei o cerere care ar naşte în sarcina acesteia obligaţia de a o soluţiona, în asigurarea respectării principiului disponibilităţii.

Excepţia procesuală este şi rămâne, în toate circumstanţele unui litigiu, un mijloc procesual prin care se valorifică o apărare ce tinde la întârzierea sau chiar împiedicarea judecăţii, neputând niciodată dobândi regimul procesual al unei cereri principale, accesorii, conexe sau incidentale.

Nu se poate deduce, din acest regim juridic al apărărilor din proces, că instanţa de judecată ar fi cumva încurajată în a nu se pronunţa în soluţionarea unui litigiu asupra apărărilor formulate de părţi pe calea excepţiilor procesuale ori că ar fi degrevată de obligaţia cercetării şi soluţionării prealabile a acestora, după cum argumentează recurenta. Diferenţele de regim juridic între o cerere şi o excepţie procesuală se manifestă însă - sub aspectul care interesează cauza de faţă - (şi) în planul mijloacelor ori căilor prevăzute de legiuitor pentru remedierea greşelilor de judecată care îmbracă forma omisiunilor în soluţionare. În timp ce pentru omisiunile în soluţionarea unui capăt de cerere principal sau accesoriu/a unei cereri conexe sau incidentale legiuitorul a reglementat o procedură specială - art. 444 C. proc. civ. "Completarea hotărârii"-, omisiunile de analizare/soluţionare a mijloacelor de apărare (inclusiv excepţii procesuale) pot fi criticate şi remediate în căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii instanţei, astfel cum corect a arătat şi instanţa de apel.

Pe cale de consecinţă, nepronunţarea/necercetarea/neanalizarea de către instanţă a unui mijloc de apărare invocat de o parte în proces rămâne a fi criticată în căile de atac ordinare (apelul) şi extraordinare (recursul) reglementate de lege, fără a se putea opune în acest caz norma de excludere regăsită în conţinutul art. 445 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru a reclama omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra apărării formulate în proces de pârâtă, sub forma excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, S.C. E. S.R.L. nu dispunea decât de calea de atac a apelului exercitat împotriva sentinţei tribunalului, iar nu de calea procedurală reglementată de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., după cum corect a decis instanţa de apel atunci când s-a considerat legal învestită cu cercetarea criticii vizând omisiunea soluţionării amintitei excepţii prin hotărârea apelată.

- Nefondată este şi critica îndreptată împotriva soluţiei pronunţate asupra fondului cauzei, respectiv aceea a anulării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la tribunal, dată fiind reţinerea schimbării cauzei juridice a acţiunii de către tribunal, cu consecinţa imposibilităţii exercitării controlului judiciar asupra hotărârii de primă instanţă.

Astfel, instanţa de apel a sesizat în mod corect că, deşi a fost învestit cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare mobiliară în care raporturile juridice litigioase s-au suprapus raporturilor contractuale dintre părţi, tribunalul a pronunţat o soluţie pe care a motivat-o exclusiv în considerarea drepturilor şi obligaţiilor generate între părţi de cele două contracte de prestări servicii nr. x/9.08.2010 şi nr. y/9.08.2010.

Este adevărat că specificitatea cauzei, sub aspectul menţionat, ca şi înlăturarea apărărilor formulate în proces de pârâtă reclamau, în mod necesar, şi o observare a conţinutului celor două contracte încheiate între părţi, însă se constată că nimic din argumentele ce au fundamentat sentinţa tribunalului nu evocă totuşi soluţionarea unei acţiuni reale, ci, dimpotrivă a unei acţiuni ex contractu, acţiune pe care reclamanta nu a dorit să o deducă judecăţii.

În plus, instanţa de apel a arătat că, tocmai această deficienţă a judecăţii înfăptuită în primă instanţă a condus la o necercetare a tuturor apărărilor pârâtei care şi-a afirmat calitatea de detentor precar al bunurilor preluate de la reclamantă în baza celor două contracte, calitatea de proprietar al unora dintre piese/echipamente (cu privire la care transferul proprietăţii către reclamantă ar fi operat la momentul plăţii preţului) ori care şi-a negat calitatea procesuală pasivă în legătură cu alte bunuri din cele revendicate, sub motivul că nu s-ar fi făcut dovada predării/preluării.

În argumentarea soluţiei sale, instanţa de apel a reţinut imposibilitatea exercitării unui control judiciar în raport cu considerentele hotărârii primei instanţe ce au fundamentat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată, fiind fără relevanţă aspectul că, în calea de atac a apelului, reclamanta ar fi formulat apărări prin care a arătat de ce pârâta nu poate avea calitatea pretinsă, respectiv de detentor precar sau de proprietar al unora din bunurile revendicate de reclamantă, cât timp aceste aspecte ar fi trebuit să se regăsească tratate în hotărârea tribunalului.

În sfârşit, critica de nemotivare a soluţiei date de instanţa de apel asupra fondului cauzei nu poate fi primită, considerentele deciziei atacate expunând cu suficientă claritate raţionamentul care justifică soluţia de admitere a apelului pârâtei şi de anulare a sentinţei apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în condiţiile în care tribunalul a fost învestit cu judecarea unei acţiuni reale, iar nu a unei ex contractu.

2) În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 281A/01.03.2019, hotărârea prin care instanţa de apel a respins cererea reclamantei de completare a deciziei iniţiale nr. 1297A/23.11.2018 cu soluţia asupra excepţiei inadmisibilităţii motivului de apel relativ la omisiunea tribunalului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. E. S.R.L., Înalta Curte reţine caracterul său nefondat în considerarea tuturor argumentelor prezentate anterior, cu prilejul examinării celui dintâi motiv al recursului părţii îndreptat împotriva deciziei nr. 1297A/23.11.2018.

Suplimentar celor argumentate prin considerentele la care s-a făcut trimitere se reţine şi că, faţă de conţinutul limpede şi neechivoc al reglementării regăsite în cuprinsul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., sub aspectul sferei de cuprindere a procedurii completării hotărârii (aplicabile, aşa cum deja s-a arătat, omisiunilor instanţei de soluţionare a unui capăt de cerere principal/accesoriu ori a unei cereri conexe sau incidentale, însă nu şi în cazul omisiunilor de examinare a apărărilor formulate în proces de părţi) nu pot fi primite criticile ce au acuzat o interpretare restrictivă a normei legale de către instanţa de apel şi nici susţinerile recurentei prin care a pledat pentru o interpretare extensivă a acesteia, în scopul cuprinderii în sfera procedurii completării hotărârii şi a omisiunilor de examinare de către instanţă a simplelor apărări formulate de părţi.

În considerarea tuturor acestor motive, reţinând caracterul nefondat al recursurilor exercitate de reclamantă, Înalta Curte le va respinge iar în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata în favoarea intimatei-pârâte a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în sumă de 7 919,83 RON, constând în onorariu de avocat, a cărui plată a fost dovedită cu documentele ataşate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A., reprezentată prin Consorţiul de Administratori judiciari B. şi C., precum şi prin Administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 1297A din 23 noiembrie 2018 şi a deciziei civile nr. 281A din 1 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 7 919,83 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata E. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2020.