Proportionality and justification criteria for moral damages awards and publication remedies in online defamation of public officials

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Deliberând asupra prezentei cauze şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Primul ciclu procesual:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 14.04.2016, pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea paratului, la plata daunelor morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 250.000 euro, obligarea paratului, pe cheltuiala proprie, să publice scuze, precum şi hotărârea ce se va pronunţa în prezenta cauza, pe portalul de ştiri psnews.ro şi sa le difuzeze pe postul public de televiziune "TVR 1", precum şi obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 71, art. 72, art. 73, art. 252, art. 253 alin. (4), art. 254, art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1369 alin. (1), art. 1370, art. 1371, art. 1381, art. 1382 din C. civ., art. 30, art. 57 Constituţia României, art. 10 şi art. 17 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

La data de 01.08.2016, pârâtul B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, prin sentinţa nr. 2795 din 1 noiembrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul A..

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia nr. 980/A din 6 noiembrie 201, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost schimbată sentinţa apelată în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligării pârâtului la plata sumei de 1 leu daune morale către reclamant, fiind respinsă, în rest, acţiunea.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul A., cât şi pârâtul B..

4. Hotărârea pronunţată în recurs:

Prin decizia nr. 4004/20.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă, s-a respins ca nefondat recursul incident declarat de pârâtul B. şi s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi decizii, dispunându-se casarea deciziei atacte şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

II. Al doilea ciclu procesual:

5. Hotărârea pronunţată, în rejudecarea apelului.

Prin decizia nr. 513A din 1 aprilie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2795/01.11.2016, pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B.; a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a fost admisă în parte, cererea şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON reprezentând daune interese şi să publice pe portalul de ştiri "psnews.ro", pe cheltuiala sa, prezenta hotărâre la momentul rămânerii definitive a acesteia. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei ultime hotărâri, au declara recurs atât reclamantul A., cât şi pârâtul B..

1. În cuprinsul cererii de recurs, reclmanatul A. a invocat motivul de recurs înscris în art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. şi formulat, în esenţă, următoarele critici:

Cu privire la cuantumul daunelor morale, se arată că, prin decizia nr. 4004/20.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civila, s-a reţinut că "prejudiciul cuantificat în suma de 1 leu nu este de natură să acopere prejudiciul de imagine suferit de reclamant sau să producă o reacţie favorabilă în rândul membrilor comunităţii din care face parte reclamantul şi în rândul opiniei publice, în condiţiile în care nu a fost opţiunea reclamantului de a solicita o reparaţie simbolică".

Prin decizia atacată, instanţa de apel a motivat că "un cuantum al despăgubirilor reprezintă o reparaţie rezonabilă, care nu conduce la o îmbogăţire fără just temei a reclamantului, dar nici nu are un caracter derizoriu". Recurentul apreciază că motivaţia Curţii de Apel Bucureşti cu privire la cuantumul daunelor morale nu respectă decizia de casare nr. 4004/20.11.2018 pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, instanţa de apel a făcut referire la o sumă care să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei, pe când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut referire la o sumă care "să producă o reacţie favorabilă în rândul membrilor comunităţii din care face parte reclamantul şi în rândul opiniei publice".

Prin urmare, consideră că suma de 1000 de RON stabilită de instanţa de apel nu poate produce, aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o reacţie favorabilă în rândul membrilor comunităţii din care face parte reclamantul şi mai puţin în rândul opiniei publice, la nivel naţional, având în vedere modalitatea în care a fost săvârşită fapta ilicită de către pârât.

2. Recurentul-pârât B., invocând motivul de recurs înscris în art. 488, alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Bucureşti.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul a formulat, în esenţă, următoarele critici:

Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de obligare a recurentului la plata sumei de 1.000 RON, prisma lipsei criteriilor de cuantificare a prejudiciului. Simpla menţionare a funcţiei publice deţinută de reclamant nu este un criteriu suficient pentru cuantificarea daunelor acordate. Cuantumul daunelor morale trebuie sa fie stabilite în raport de prejudiciul efectiv suferit şi dovedit. Or, reclamantul nu a dovedit prejudiciul efectiv suferit şi nici nu a indicat elemente probatorii de natură a permite instanţei să identifice anumite criterii de evaluare a întinderii prejudiciului moral.

Susţine că, anumite categorii de persoane, datorită funcţiei pe care o deţin în societate, trebuie să accepte un grad al criticii mult mai ridicat faţă de persoanele obişnuite, deoarece se expun în mod inevitabil şi conştient unul control strict al faptelor şi afirmaţiilor lor, atât din partea ziariştilor, cât şi a masei cetăţenilor.

Totodată, omul politic se expune, în mod inevitabil şi conştient, unui control atent al faptelor şi gesturilor sale (mai ales atunci când tace declaraţii sau desfăşoară activităţi publice care se pretează la critică), control ce este exercitat atât de ziarişti, cât şi de masa cetăţenilor sau contracandidaţi politici.

Instanţa de apel nu a arătat în cuprinsul considerentelor probele avute în vedere la stabilit cuantumul daunelor morale în raport de prejudiciul efectiv suferit şi dovedit, reţinând cu titlu generic calitatea de funcţionar public al reclamantului şi modalitatea de săvârşire a faptei, respectiv mediul online, aceasta neputând constitui un criteriu suficient pentru acordarea daunelor morale.

7. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare, recurentul pârât B. a invocat nulitatea recursului declarat de reclamant, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, la recursul formulat de paratul B., prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.

8. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 28 mai 2020, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 513 A din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată a recursului la 1 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamant şi pârât, având în vedere următoarele considerente:

1. Referitor la recursul declarat de reclamantul A..

Evocând motivul de recurs înscris în art. art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susţinut nelegalitatea deciziei atacate, întrucât instanţa de apel, în stabilirea cuantumului daunelor morale, nu a respectat decizia de casare. S-a pretins că, suma stabilită de instanţa de apel, cu titlu de daune morale, în cuantum de 1000 RON, nu poate constitui o îmbogăţire fără just temei şi nici nu poate produce, astfel cum a reţinut instanţa supremă în ciclul procesual anterior, o reacţie favorabilă în rândul membrilor comunităţii din care face parte reclamantul şi în rândul opiniei publice.

Critica recurentului-reclamant, deşi susceptibilă de încadrare în motivul de recurs evocat, nu este întemeiată şi nu determină casarea hotărârii recurate.

Astfel, prin decizia nr. 4004/20.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în primul ciclu procesual, s-a dispus casarea deciziei nr. 980/A/06.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Potrivit raţionamentului juridic expus în cuprinsul considerentelor deciziei de casare, rezultă că instanţa supremă a dezlegat, cu valoare obligatorie, aspectul referitor la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale ale răspunderii civile delictuale, invocată ca temei al acţiunii reclamantului.

Aceste aspecte intrate în puterea lucrului judecat, ca efect al unei judecăţi anterioare în interiorul aceluiaşi proces, au fost corect avute în vedere de instanţa de apel care, în rejudecare, a procedat la cuantificarea consecinţelor faptei imputate, pe baza criteriilor indicate prin decizia de casare.

Stabilind, astfel, despăgubirile pentru încălcarea de către pârât a normelor vizând ocrotirea dreptului la cinste, onoare, bună reputaţie, demnitate şi a dreptului la propria imagine prin comentariile şi insinuările calomnioase lansate prin textele incriminate, instanţa de apel a avut în vedere, ca repere de evaluare, atât calitatea reclamantului la data apariţiei textelor incriminate, de primar al oraşului Voluntari, cât şi modalitatea în care faptele imputate au fost săvârşite care, prin publicarea în mediul online, au fost apte să ajungă la cunoştinţa publicului larg, cu consecinţa afectării dreptului reclamantului la reputaţie, onoare şi demnitate.

Instanţa de apel a avut în vedere, totodată, şi proporţionalitatea sancţiunii cu fapta comisă, astfel încât suma stabilită să constituie o reparaţie echitabilă şi rezonabilă, care să nu fie de natură a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantului, dar nici să nu aibă un caracter derizoriu, sens în care a apreciat că suma acordată de 1000 RON reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru reclamant şi, în acelaşi timp, o sancţiune proporţională pentru pârâtul B., dat fiind şi faptul că instanţa de apel şi-a întemeiat opţiunea pentru individualizarea sancţiunii civile aplicate şi pe caracterul alternativ al acesteia.

Reparaţia pecuniară acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă un caracter pur simbolic, cum s-a reţinut şi în cuprinsul deciziei de casare, ci trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu daunele suferite, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-a îndurat persoana păgubită. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure persoana păgubită.

În acest sens, Înalta Curte reţine că instanţa europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Întrucât indemnizarea victimei nu trebuie să fie una speculativă, ci să reprezinte o reparare suficientă a drepturilor sale încălcate, în cauză, s-a apreciat corect că se impune, prin raportare la gravitatea prejudiciului, astfel cum a fost justificat pe baza probelor administrate, ca remediu dispus pentru încălcarea dreptului personal patrimonial, adiţionarea sancţiunii pecuniare, prevăzută de art. 235 alin. (4) C. civ., cu publicarea hotărârii pe un portal de ştiri, conform art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ.

Or, acest procedeu de adiţionare a sancţiunii pecuniare cu o altă formă de reparaţie, respectiv cea referitoare la publicarea hotărârii, se circumscriu unui set de remedii necesare, reale, eficiente şi apte să asigure, în sine, repararea prejudiciului moral suferit de reclamant.

Argumentele astfel expuse reliefează cu evidenţă raportarea instanţei de apel la circumstanţele particulare ale raportului juridic dedus judecăţii, fiind vădit nefondată susţinerea recurentului în sensul că instanţa de apel ar fi făcut o evaluare arbitrară, lipsită de aptitudinea de a reflecta caracterul rezonabil şi proporţional al despăgubirilor ce i-au fost acordate.

2. Referitor la recursul declarat de pârâtul B..

Prin cererea de recurs, pârâtul a susţinut nelegalitatea deciziei atacate pentru motivul de casare înscris în art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a motivat decizia cu privire la cuantificarea prejudiciului. S-a pretins că instanţa de apel a reţinut doar cu titlu generic calitatea reclamantului de funcţionar public şi modalitatea de săvărşire a faptei, însă a apreciat că acestea nu pot constitui criterii suficiente pentru acordarea daunelor morale.

Critica recurentului, deşi susceptibilă de încadrare în motivul de casare evocat, nu este întemeiată.

În cauză, hotărârea instanţei de apel este temeinic motivată, atât în fapt, cât şi în drept, rejudecarea cauzei fiind realizată în limitele stabilite prin decizia de casare. După cum deja s-a arătat, pornind de la coordonatele stabilite, cu valoare obligatorie în privinţa problemelor de drept dezlegate de instanţa de casare, în primul ciclu procesual, relativ la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa de apel a procedat la cuantificarea despăgubirilor, în raport de împrejurările factuale concrete şi criteriile arătate în decizia de casare.

Plecând corect de la premisa existenţei unui prejudiciu de ordin moral înregistrat de reclamant, prin atingerea adusă dreptului acestuia la propria imagine, urmare a faptelor ilicite reţinute în sarcina pârâtului, instanţa de apel a arătat că despăgubirile trebuie cuantificate ţinând cont atât de specificul prejudiciului încercat de acesta, cât şi de modalitatea în care au fost săvârşit faptele ilicite.

Astfel, în considerentele deciziei pronunţate se reţine că, modalitatea de săvârşire a faptelor ilicite, prin publicarea în mediul on line, atât pe un portal de ştiri, cât şi pe reţeaua de socializare C., se circumscrie unui procedeu apt de natură să ajungă la cunoştinţa unui public larg, cu consecinţa unor implicaţii asupra dreptului reclamantului la reputaţie, onoare şi demnitate, care, la data săvârşirii faptelor ilicite, deţinea calitatea de primar al oraşului Voluntari.

În acest context circumstanţial, instanţa de apel a apreciat că stabilirea unui cuantum al despăgubirilor de 1000 RON reprezintă o reparaţie rezonabilă, care nu conduce la o îmbogăţire fără just temei a reclamantului, dar nici nu are caracter derizoriu, fiind de natură să-l determine pe pârât să se abţină de a lansa afirmaţii insultătoare şi calomnioase care se plasează în afara unui baze factuale.

Tot ca o măsură pentru restabilirea dreptului încălcat, instanţa de apel a considerat că publicare pe portalul de ştiri "psnews.ro", pe cheltuiala pârâtului, a prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive, reprezintă o justă măsură pentru restabilirea dreptului personal patrimonial încălcat.

În contextul arătat, este eronată aserţiunea recurentului potrivit căreia lipsesc elementele obiective care au determinat stabilirea cuantumului prejudicilui moral.

Contrar susţinerilor recurentului instanţa de apel a indicat care sunt criteriile de analiză a prejudiciului moral, pe care le-a aplicat în situaţia concretă dedusă judecăţii, fiind avut, astfel, în vedere importanţa valorii lezate, precum şi necesitatea ca sumele acordate să nu constituie, totuşi, o sursă de îmbogăţire, ci să rămână doar un mijloc de compensaţie, de atenuare a efectelor negative produse în plan psihic şi moral.

Toate aceste aspecte, circumstanţiate situaţiei particulare cauzei, au fost expuse în raţionamentul logico-juridic al soluţiei pronunţate în privinţa determinării despăgubirilor, menite să asigure o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului suferit de reclamant, daunele morale acordate fiind de natură să acopere suferinţa produsă prin lezarea demnităţii şi a reputaţiei acestuia.

În consecinţă, Înalta Curte constată, contrar argumentelor expuse de recurentul-pârât, că instanţa de apel a exercitat controlul de legalitate în limitele în care a fost învestită, ca urmare a deciziei de casare, arătând de o manieră coerentă şi judicioasă care sunt argumentele, expuse în analiza criteriilor de cuantificare a prejudiciului, care justifică soluţia ce a condus la schimbarea, în parte, a sentinţei apelate.

Prin urmare, nu se poate reţine absenţa unei motivări care să susţină soluţia pronunţată prin decizia atacată, considerent în raport de care Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de considerentele arătate, constatând netemeinicia criticilor formulate şi reţinând legalitatea deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 513A din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2020.