Marital property partition: Recourse against appellate decision declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2011, prin disjungere din dosarul nr. x/2011, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se dispună partajarea în natură a imobilului format din casă de locuit tip vilă şi teren situat în Bucureşti, str. x, dobândit de soţi în timpul căsătoriei în cote egale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 octombrie 2015, s-a stabilit că părţile au dobândit imobilul obiect al partajului cu o contribuţie de 65% pârâtul şi 35% reclamanta.

Prin sentinţa civilă nr. 7848 din data de 8 noiembrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, cererile părţilor au fost admise, în parte, în sensul că s-a constatat că imobilul, a cărui valoare a fost stabilită la suma de 600.000 RON, i-a fost atribuit pârâtului, cu obligarea la plata către reclamantă a unei sulte de 210.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Împotriva sentinţei şi a încheierii de admitere în principiu a formulat apel pârâtul B., cu solicitarea de a se constata că la dobândirea imobilului a avut o contribuţie exclusivă.

Prin decizia civilă nr. 3465A din data de 20 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, ambele apeluri au fost respinse.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 550R din data de 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, hotărârea din apel a fost casată şi trimisă cauza spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 1712A/29.05.2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelantul B. împotriva sentinţei civile nr. 7848/08.11.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a schimbat, în parte, încheierea de admitere în principiu din data de 20 octombrie 2015 şi sentinţa civilă nr. 7848 din data de 8 noiembrie 2016, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, şi, în consecinţă, a stabilit că, la dobândirea bunurilor comune, pârâtul B. a avut o contribuţie de 90%, iar reclamanta A. a avut o contribuţie de 10%, şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 60.000 RON cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data pronunţării prezentei decizii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei. Totodată, a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 8.211 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru de 5.305 RON achitată în apel, şi de 2.906 RON achitată în recurs.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi ale litigiului.

Prin decizia civilă nr. 304 din 7 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins recursul pârâtului şi a admis recursul reclamantei, a modificat, în parte, decizia atacată, în sensul că: a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate, a respins, ca nefondată, cererea de cheltuieli de judecată a pârâtului şi a luat act că reclamanta a cerut cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Ultima decizie pronunţată în calea de atac a apelului a fost atacată cu recurs de către reclamanta A., solicitând în baza motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ. admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

III. Apărările formulate în cauză

Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a ridicat două excepţii, de inadmisibilitate a recursului, pe motiv că nu se poate exercita recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, şi de nulitate a căii de atac, criticile nefiind susceptibile de încadrare în motivele de recurs prevăzute de lege. În măsura în care instanţa va trece peste aceste excepţii şi le va considera neîntemeiate, a arătat că recursul prezintă un caracter nefondat.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat în cauză în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, instanţa constată că aceasta este întemeiată şi o va admite pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeaşi cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri şi nici nu poate exercita căi de atac nedeschise prin lege.

Instanţa reţine că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Prin urmare, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională în condiţiile prevăzute de lege, deciziile irevocabile pronunţate de o instanţă de recurs nefiind susceptibile de a fi supuse acestei căi de atac.

Prin decizia nr. 304 din 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, a fost respins recursul pârâtului B. şi a fost admis recursul reclamantei A. împotriva deciziei civile nr. 1712A/29.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul celor menţionate în dispozitiv.

Cum o decizie pronunţată în soluţionarea unui recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce descriu obiectul recursului, având un caracter irevocabil în conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că decizia nr. 304 din 7 iulie 2020 nu poate fi supusă unui alt recurs. În consecinţă, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat de recurenta A. împotriva hotărârii pe care Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat-o în soluţionarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 304 din 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2020.