Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Sector 5 Court competent for enforcement challenge by debtor seated there.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 20 februarie 2020, sub nr. x/2020,contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., să se dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc NN. în dosarul execuţional nr. x/2009, până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiilor, a executării silite înseşi, precum şi a cheltuielilor de încuviinţare a executării silite nr. 46/2020, pronunţată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, şi, respectiv, nr. 108/2020, pronunţată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2277 din 12 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. şi cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, îi revine competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii.

Din această perspectivă, a avut în vedere că executorul judecătoresc a învestit Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, iar alţii dintre ei având sediul în Bucureşti, sector 5), având în vedere dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., iar prin încheierea din 17 ianuarie 2020, pronunţată de către aceeaşi instanţă în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3207 din 07 august 202, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5. Totodată, a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, suspendând judecata cauzei.

Pentru a hotărî astfel, cu referire la dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. şi cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, Judecătoria Oradea, secţia civilă a reţinut că legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite şi a contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului. Drept urmare, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenţei de soluţionarea a contestaţiei la executare şi a suspendării executării silite este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Totodată, a apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare prin raportare la "instanţa care a încuviinţat executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispoziţiile legale menţionate nu reiese existenţa vreunui principiu în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă "şi-a câştigat competenţa" de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior pe parcursul executării silite.

În consecinţă, constatând că sediul contestatorului Ministerul Finanţelor Publice se află în Bucureşti, b-dul x nr. 16, în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, în mod corect a introdus contestaţia la executare la instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 iunie 2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., să se dispună admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiilor, a executării silite înseşi, precum şi a cheltuielilor de încuviinţare a executării silite nr. 46/2020, pronunţată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, şi, respectiv, nr. 108/2020, pronunţată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Competenţa materială şi teritorială în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reţinut şi instanţele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 24 martie 2020, potrivit cu care:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestaţiilor la executare, a cererilor de încuviinţare a executării silite, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, prevăzută de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care reglementează necompetenţa de ordine publică.

În speţă, executarea silită a fost demarată în dosarul de executare nr. 343/E/2019, instrumentat de Societatea de Executori Judecătoreşti NN., împotriva a cinci debitori, respectiv Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, având sediile în Bucureşti şi Oradea.

Observând că numai unul dintre debitori, anume Ministerul Finanţelor Publice, a înţeles să conteste actele de executare, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, acesta a fixat în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, ca instanţă de la sediul debitorului-petent, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.