Negative conflict of jurisdiction in judicial interdiction resolved by establishing territorial competence based on legal domicile

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 15 iunie 2020, sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., punerea acestuia din urmă sub interdicţie şi numirea sa în calitate de tutore.

Cererea nu a fost motivată în drept.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 477 din 28 mai 2020, Judecătoria Măcin a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat cauza către Judecătoria Buzău.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Măcin s-a raportat la împrejurarea că pârâtul are domiciliul în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, unde este internat, coroborată cu faptul că punerea sub interdicţie se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul pârâtul, potrivit art. 936 din C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Buzău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2513 din 10 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat compentenţa de soluţionare a cererii formulată de către petentul A., în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Măcin. Totodată, a constatat apărut conflictul negativ de competenţa între Judecătoria Buzău şi Judecătoria Măcin, astfel că a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buzău, secţia civilă a constatat că Judecătoria Măcin este competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată în raport de dispoziţiile art. 87 coroborat cu art. 89 din C. civ.

În acest sens, a avut în vedere faptul că adresa cu privire la care exista prezumţia legală că intimatul şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul, este cea menţionată în cuprinsul cărţii de identitate, unde a locuit până la internarea sa medicală şi unde locuieşte şi după externarea sa în contextul în care prin sentinţa civilă nr. 454/16.06.2020, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Buzău şi s-a înlocuit măsura de siguranţă a internării medicale prevăzută de art. 110 din C. pen. cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 109 din C. pen., a pârâtului, domiciliat în judeţul Tulcea, internat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, raportat la evaluarea stării de sănătate a acestuia în comisia din data de 11 mai 2020.

Faptul că la momentul admiterii excepţiei de necomptenţă teritorială de către Judecătoria Măcin, intimatul se regăsea în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, în circumscripţia Judecătoriei Buzău, nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu la care face referire art. 936 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenţia acestuia de a-şi stabili domiciliul la unitatea spitalicească unde este internat, conform art. 89 din C. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Cererea a cărei soluţionare este în dispută sub aspectul competenţei teritoriale are ca obiect punere sub interdicţie, cu privire la care art. 936 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul."

Textul legal precitat se încadrează în "Procedura punerii sub interdicţie judecătorească", reglementată în Titlul II al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale" motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare specialia generalibus derogant, prevederile cuprinse în art. 936 din C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul (fără a se avea în vedere, în mod alternativ, şi reşedinţa).

Potrivit dispoziţiilor art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar conform art. 89 din C. civ., "(1) Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Rezultă aşadar că noţiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că îşi are locuinţa principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenţia" de a avea acolo locuinţa principală.

Conform sentinţei civile nr. 454 din 16 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Buzău a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul acestei instanţe şi a dispus înlocuirea măsurii de siguranţă a internării medicale prevăzută de art. 110 din C. pen. cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzut de art. 109 din C. pen. cu privire la intimatul B., internat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, raportat la evaluarea stării de sănătate a acestuia în comisia din data de 11 mai 2020.

Înalta Curte reţine, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumţia legală că intimatul B. şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea menţionată în cuprinsul cărţii de identitate, anume localitatea x, judeţul Tulcea, loc în care acesta a şi locuit efectiv până la internarea medicală şi unde locuieşte după externarea sa.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Măcin este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.