Inadmissibility of revision against decisions rendered without appeal under the cassation filtering procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the request for revision as inadmissible, thereby upholding the prior judicial decision of June 3, 2020, which had itself dismissed an earlier revision claim and imposed a 1,000 RON judicial fine on the appellant. The dispute centered on a procedural attempt by the appellant to challenge a cassation decision that had previously cancelled a lower court's suspension order and then subsequently rejected a revision against that cancellation. The court held that under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, decisions rendering cassation appeals manifestly unfounded or procedurally defective without a hearing are not subject to any appeal, consequently excluding them and any subsequent decisions resolving revisions against them from being attacked via revision or annulment, in accordance with the principle of legality for appeals established in Articles 509 and 513 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) din C. proc. civ, art. 427 alin. (1) din C. proc. civ, art. 298 din C. pen, art. 207 alin. (1) din C. pen, art. 509 din C. proc. civ; Inadmissibility of revision against decisions rendered without appeal under the cassation filtering procedure: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 07 iulie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1030 din 03 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererii de revizuire formulată de A. împotriva încheierii din 09 mai 2019, având în vedere că recurentul nu s-a prezenta şi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.
2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs
Pin decizia nr. 823 din 01 aprilie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prima revizuire
Prin decizia nr. 1030 din 03 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 823 din 01 aprilie 2020 a aceleiaşi instanţe.
4. Calea de atac formulată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 07 iulie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1030 din 03 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
În motivarea cererii, recurentul A. a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura magistraţilor menţionaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizia ce face obiectul căii de atac atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.
Totodată, recurentul a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigaţii a infracţiunilor din justiţie cu privire la săvârşirea de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., respectiv de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Prin decizia nr. 1030 din 03 iunie 2020, ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 164 din 23 ianuarie 2020 a aceleiaşi instanţe; a aplicat revizuentului amenda judiciară în cuantum de 1000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."
Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare, iar căile de atac împotriva hotărârilor care constată o atare inadmisibilitate devin, la rândul lor, inadmisibile.
Astfel fiind, în condiţiile în care decizia nr. 823 din 01 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ce a declanşat exercitarea primei cereri de revizuire, nu are deschisă această cale de atac, întrucât este pronunţată în procedura de filtrare a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că nici decizia ulterioară, prin care s-a soluţionat respectiva cerere de revizuire, nu este supusă unei atare căi de atac.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1030 din 03 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1030 din 03 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.