Inadmissibility of revision against filter decision deeming appeal manifestly unfounded

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin încheierea din 12 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 09 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă în dosarul nr. x/2019.

2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 939 din 21 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

3. Calea de atac formulată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 01 iulie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul-recurent A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 939 din 21 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura magistraţilor menţionaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizia ce face obiectul căii de atac atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, revizuentul-recurent a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigaţii a infracţiunilor din justiţie cu privire la săvârşirea de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., respectiv de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Prin decizia nr. 939 din 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, obiect al cererii de revizuire pedinte, s-a constatat nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare.

Prin urmare, calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunţate în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., este inadmisibilă.

În aplicarea dispoziţiilor art. 509 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că împotriva deciziei nr. 939 din 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 939 din 21 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 939 din 21 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.